Art. 1179 Cod civil
Textul legii
(1) Condițiile esențiale pentru validitatea unui contract sunt: 1. capacitatea de a contracta; ... 2. consimțământul părților; ... 3. un obiect determinat și licit; ... 4. o cauză licită și morală
(2) În măsura în care legea prevede o anumită formă a contractului, aceasta trebuie respectată, sub sancțiunea prevăzută de dispozițiile legale aplicabile
O grilă pe acest articol
- includ forma solemnă, cerută pentru încheierea valabilă a contractului;
- presupun ca partea să fie anume declarată de lege capabilă să încheie acel contract, simpla lipsă a unei declarații de incapacitate nefiind îndestulătoare;
- sunt capacitatea de a contracta, consimțământul părților, un obiect determinat și licit și o cauză licită și morală.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: C
C reproduce art. 1.179 alin. (1) C. civ. A este greșită: art. 1.178 prevede libertatea formei, contractul încheindu-se prin simplul acord de voințe dacă legea nu impune o formalitate. B este greșită: art. 1.180 permite să contracteze orice persoană care nu este declarată incapabilă de lege și nici oprită să încheie anumite contracte.
Ce trebuie reținut pentru examen
Art. 1179 alin. (1) C.civ. enumeră condițiile esențiale pentru validitatea contractului: capacitatea de a contracta, consimțământul părților, un obiect determinat și licit și o cauză licită și morală. Forma este cerută numai în măsura în care legea o prevede, sub sancțiunea aplicabilă [alin. (2)] — nu este o condiție generală.
Art. 1179 C.civ. înșiră condițiile esențiale: capacitatea de a contracta, consimțământul părților, un obiect determinat și licit, o cauză licită și morală. Remiterea bunului nu se află printre ele: ea este cerută numai la contractele reale, ca împrumutul ori depozitul, unde ține de însăși încheierea lor. A și B cuprind chiar condițiile enumerate de text, deci nu răspund întrebării.
Potrivit art. 1179 alin. (1) C.civ., condițiile esențiale sunt capacitatea de a contracta, consimțământul părților, un obiect determinat și licit și o cauză licită și morală. Varianta a treia este greșită: forma este cerută doar atunci când legea o prevede (alin. 2), nefiind o condiție esențială generală.