Art. 1252 Cod civil
Textul legii
În cazurile în care natura nulității nu este determinată ori nu reiese în chip neîndoielnic din lege, contractul este anulabil
O grilă pe acest articol
- părțile pot institui prin acordul lor noi cauze de nulitate ori le pot suprima pe cele prevăzute de lege, clauza fiind valabilă;
- contractul este lovit de nulitate absolută ori de câte ori legea nu determină natura nulității;
- contractul este anulabil când natura nulității nu reiese în chip neîndoielnic din lege.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: C
C reproduce art. 1.252 C. civ.: în cazurile în care natura nulității nu este determinată ori nu reiese în chip neîndoielnic din lege, contractul este anulabil. Textul pune o prezumție, iar prezumția lucrează în favoarea nulității relative. A este greșită fiindcă spune tocmai pe dos față de art. 1.246 alin. (4) C. civ.: prin acordul părților nu pot fi instituite și nici suprimate cauze de nulitate, orice convenție sau clauză contrară fiind considerată nescrisă. B este greșită fiindcă răstoarnă prezumția: nulitatea absolută intervine, potrivit art. 1.250 C. civ., în cazurile anume prevăzute de lege și atunci când rezultă neîndoielnic din lege că interesul ocrotit este unul general — adică tocmai când îndoiala lipsește.
Ce trebuie reținut pentru examen
C reproduce art. 1.252 C. civ.: în cazurile în care natura nulității nu este determinată ori nu reiese în chip neîndoielnic din lege, contractul este anulabil. Este o prezumție legală, iar rostul ei este să curme îndoiala fără o cântărire de la caz la caz. A este greșită tocmai fiindcă redeschide cântărirea pe care textul o închide: dacă instanța ar hotărî de fiecare dată după interesul ocrotit, p
A reproduce soluția art. 1.252 C. civ.: în cazurile în care natura nulității nu este determinată ori nu reiese în chip neîndoielnic din lege, contractul este anulabil, adică lovit de nulitate relativă. Tocmai lipsa unei arătări anume în norma încălcată este ipoteza în care textul lucrează. B este greșită fiindcă răstoarnă prezumția și îi dă un temei pe care legea nu îl cunoaște: art. 1.250 C. civ.
C reproduce art. 1.252 C. civ.: în cazurile în care natura nulității nu este determinată ori nu reiese în chip neîndoielnic din lege, contractul este anulabil. Prezumția este, așadar, una de nulitate relativă, iar nu de validitate și nici de nulitate absolută. A este greșită fiindcă îi dă îndoielii un înțeles pe care legea i-l ia: potrivit art. 1.250 C. civ., nulitatea absolută cere ca interesul g
Din aceeași instituție: Nulitatea contractului
art. 1246 · art. 1247 · art. 1248 · art. 1249 · art. 1250 · art. 1251 · art. 1253 · art. 1254 · art. 1255 · art. 1256 · art. 1257 · art. 1258