Art. 1342 Cod civil
Textul legii
(1) Restituirea nu poate fi dispusă atunci când, în urma plății, cel care a primit-o cu bună-credință a lăsat să se împlinească termenul de prescripție ori s-a lipsit, în orice mod, de titlul său de creanță sau a renunțat la garanțiile creanței
(2) În acest caz, cel care a plătit are drept de regres împotriva adevăratului debitor în temeiul subrogației legale în drepturile creditorului plătit
O grilă pe acest articol
- cel care a primit plata era de rea-credință la data primirii, cunoașterea faptului că nu i se datora nimic apărându-l totuși de întoarcere;
- plata a fost făcută înainte de îndeplinirea condiției suspensive, datoria nefiind încă născută la data plății;
- cel care a primit-o cu bună-credință a lăsat să se împlinească prescripția ori s-a lipsit de titlul de creanță sau de garanții.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: C
Art. 1342 alin. (1) C.civ. prevede că restituirea nu poate fi dispusă atunci când, în urma plății, cel care a primit-o cu bună-credință a lăsat să se împlinească termenul de prescripție ori s-a lipsit, în orice mod, de titlul său de creanță sau a renunțat la garanțiile creanței.
Ce trebuie reținut pentru examen
Art. 1342 alin. (2) C.civ. prevede că, în acest caz, cel care a plătit are drept de regres împotriva adevăratului debitor, în temeiul subrogației legale în drepturile creditorului plătit. B este greșită: legea îi dă anume o cale de întoarcere, spre a nu-l lăsa păgubit. C este greșită: creditorul de bună-credință n-a săvârșit nicio faptă ilicită împotriva plătitorului.
Art. 1342 alin. (1) C.civ.: restituirea e exclusă când creditorul primitor, cu bună-credință, a lăsat să se prescrie acțiunea ori s-a lipsit de titlul creanței sau de garanții; plătitorul are regres contra adevăratului debitor (alin. 2).
Potrivit art. 1342 alin. (1) și (2) C.civ., restituirea nu se dispune când creditorul de bună-credință și-a pierdut titlul ori garanțiile, plătitorul având regres împotriva adevăratului debitor. Varianta a treia contrazice alin. (1).