Art. 1425 Cod civil
Textul legii
(1) Obligația indivizibilă nu se divide între debitori, între creditori și nici între moștenitorii acestora
(2) Fiecare dintre debitori sau dintre moștenitorii acestora poate fi constrâns separat la executarea întregii obligații și, respectiv, fiecare dintre creditori sau dintre moștenitorii acestora poate cere executarea integrală
O grilă pe acest articol
- fiecare debitor poate fi silit numai la partea sa, indivizibilitatea privind doar obiectul prestației, iar nu felul în care ea se împarte;
- numai toți creditorii împreună pot cere executarea, niciunul neputând lucra singur împotriva debitorului;
- fiecare debitor poate fi silit deosebit la executarea întregii obligații, iar fiecare creditor poate cere executarea întreagă.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: C
Art. 1425 alin. (2) C.civ. prevede că fiecare dintre debitori sau dintre moștenitorii acestora poate fi constrâns separat la executarea întregii obligații și, respectiv, fiecare dintre creditori sau dintre moștenitorii acestora poate cere executarea integrală.
Ce trebuie reținut pentru examen
Art. 1425 alin. (1) C.civ. prevede că obligația indivizibilă nu se divide între debitori, între creditori și nici între moștenitorii acestora; a spune că ea NU SUFERĂ NICIO ÎMPĂRȚIRE, nici între părți, nici la moartea vreuneia dintre ele, este același lucru, în alte cuvinte. A este greșită tocmai prin partea a doua: împărțirea între moștenitori este anume înlăturată de text. B este greșită: indivi
Potrivit art. 1.425 alin. (1) C. civ., obligația indivizibilă nu se divide între debitori, între creditori și nici între moștenitorii acestora, fiecare debitor putând fi constrâns separat la executarea întregii obligații; potrivit art. 1.425 alin. (2) C. civ., debitorul chemat în judecată pentru totalitate poate cere un termen pentru introducerea celorlalți debitori în cauză, afară de cazul în car
Potrivit art. 1.425 alin. (2) C. civ., fiecare dintre debitorii unei obligații indivizibile poate fi constrâns separat la executarea întregii obligații, fără a putea opune un beneficiu de diviziune, care ar contrazice însăși natura indivizibilității; obligația de a preda un bun individual determinat este exemplul clasic de indivizibilitate naturală, obiectul nefiind susceptibil de divizare materia
Din aceeași instituție: Obligațiile divizibile și obligațiile indivizibile
art. 1422 · art. 1423 · art. 1424 · art. 1426 · art. 1427 · art. 1428 · art. 1429 · art. 1430 · art. 1431 · art. 1432 · art. 1433