Art. 1495 Cod civil
Textul legii
(1) În lipsa unui termen stipulat de părți sau determinat în temeiul contractului, al practicilor statornicite între acestea ori al uzanțelor, obligația trebuie executată de îndată
(2) Instanța poate stabili un termen atunci când natura prestației sau locul unde urmează să se facă plata o impune
O grilă pe acest articol
- în cel mult 30 de zile de la nașterea ei, termenul fiind cel de drept comun în materia executării obligațiilor civile;
- la termenul pe care instanța e ținută să îl fixeze, la cererea oricăreia dintre părțile raportului obligațional;
- de îndată, creditorul putând cere plata în chiar clipa nașterii obligației, iar debitorul putând să o facă atunci.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: C
Art. 1495 alin. (1) C.civ.: în lipsa unui termen stipulat de părți sau determinat în temeiul contractului, al practicilor statornicite între acestea ori al uzanțelor, obligația trebuie executată de îndată. Regula arată că termenul e o modalitate, nu o stare firească a obligației: dacă nimeni nu l-a așezat, datoria e scadentă din chiar clipa nașterii ei. Alin. (2) îngăduie totuși instanței să așeze un termen când natura prestației o cere.
Ce trebuie reținut pentru examen
Art. 1495 C.civ. prevede că, în lipsa unui termen stipulat de părți sau determinat în temeiul contractului, al practicilor statornicite între acestea ori al uzanțelor, obligația trebuie executată de îndată [alin. (1)]; instanța poate stabili un termen atunci când natura prestației sau locul unde urmează să se facă plata o impune [alin. (2)].
Art. 1495 alin. (2) C.civ.: instanța poate stabili un termen atunci când natura prestației sau locul unde urmează să se facă plata o impune. Temeiul e obiectiv și ține de prestația însăși — o lucrare care cere timp, un transport care cere pregătire —, nu de starea patrimonială a debitorului. Cererea de a fixa termenul se judecă de urgență, cu citarea părților.
Art. 1.495 C. civ.: în lipsa unui termen stipulat ori determinat, obligația se execută de îndată [alin. (1)], iar instanța poate stabili un termen atunci când natura prestației sau locul plății o impune [alin. (2)]. A este greșită fiindcă acordul creditorului nu este cerut. B este greșită fiindcă simpla cerere a debitorului nu ajunge: trebuie natura prestației ori locul plății.
Din aceeași instituție: Condițiile plății
art. 1486 · art. 1487 · art. 1488 · art. 1489 · art. 1490 · art. 1491 · art. 1492 · art. 1493 · art. 1494 · art. 1496 · art. 1497 · art. 1498