Art. 1508 Cod civil
Textul legii
(1) În lipsa unei indicații din partea debitorului, creditorul poate, într-un termen rezonabil după ce a primit plata, să indice debitorului datoria asupra căreia aceasta se va imputa. Creditorul nu poate imputa plata asupra unei datorii neexigibile ori litigioase
(2) Atunci când creditorul remite debitorului o chitanță liberatorie, el este dator să facă imputația prin acea chitanță
O grilă pe acest articol
- operează, în lipsa oricărei indicații, cu prioritate asupra datoriilor cele mai bine garantate;
- se poate face oricând după primirea plății, fără vreo limită de timp;
- nu poate privi o datorie neexigibilă ori litigioasă.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: C
C reproduce art. 1.508 alin. (1) teza a II-a C. civ. B este greșită: același text cere creditorului să indice datoria într-un termen rezonabil după ce a primit plata. A este greșită: art. 1.509 alin. (1) lit. b) consideră stinse mai întâi datoriile negarantate ori cele pentru care creditorul are cele mai puține garanții.
Ce trebuie reținut pentru examen
Art. 1508 alin. (1) C.civ. prevede că, în lipsa unei indicații din partea debitorului, creditorul poate, într-un termen rezonabil după ce a primit plata, să indice debitorului datoria asupra căreia aceasta se va imputa; creditorul nu poate imputa plata asupra unei datorii neexigibile ori litigioase. Când creditorul remite o chitanță liberatorie, este dator să facă imputația prin acea chitanță [ali
Art. 1508 C.civ. — creditorul poate indica datoria asupra căreia se impută plata într-un termen rezonabil DUPĂ ce a primit plata (deci nu obligatoriu în chiar acel moment), însă NU poate imputa asupra unei datorii neexigibile ori litigioase; când remite o chitanță liberatorie, este dator să facă imputația prin acea chitanță. Prima variantă permite imputația pe o datorie neexigibilă, contrar textul
Art. 1.508 alin. (1) C. civ.: în lipsa indicației debitorului, creditorul poate arăta, într-un termen rezonabil după primirea plății, datoria asupra căreia aceasta se impută, dar nu o poate imputa asupra unei datorii neexigibile ori litigioase. A este greșită tocmai fiindcă legea îi închide aceste două categorii. C este greșită fiindcă textul nu îi îngăduie să refuze plata până la imputație.