Art. 1517 Cod civil
Textul legii
O parte nu poate invoca neexecutarea obligațiilor celeilalte părți în măsura în care neexecutarea este cauzată de propria sa acțiune sau omisiune
O grilă pe acest articol
- îl obligă pe creditor să opteze definitiv între executarea silită și rezoluțiune, cu pierderea dreptului la daune-interese;
- nu poate fi invocată de o parte în măsura în care este cauzată de propria sa acțiune sau omisiune;
- săvârșită de persoana de care debitorul se folosește la executare nu angajează răspunderea debitorului.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: B
B reproduce art. 1.517 C. civ. A este greșită: art. 1.516 alin. (2) îi permite creditorului să aleagă între mijloacele legale fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin. C este greșită: art. 1.519 prevede că, dacă părțile nu convin altfel, debitorul răspunde pentru prejudiciile cauzate din culpa persoanei de care se folosește pentru executarea obligațiilor contractuale.
Ce trebuie reținut pentru examen
Art. 1517 C.civ. prevede că o parte nu poate invoca neexecutarea obligațiilor celeilalte părți în măsura în care neexecutarea este cauzată de propria sa acțiune sau omisiune.
Art. 1517 C.civ.: o parte nu poate invoca neexecutarea obligațiilor celeilalte părți în măsura în care neexecutarea este cauzată de propria sa acțiune sau omisiune. Textul așază în lege vechea regulă nemo auditur propriam turpitudinem allegans. Sintagma «în măsura în care» arată că oprirea e proporțională: dacă partea a pricinuit numai o parte din neexecutare, mijloacele ei rămân deschise pentru r
Art. 1517 C.civ.: o parte nu poate invoca neexecutarea obligațiilor celeilalte părți în măsura în care neexecutarea este cauzată de propria sa acțiune sau omisiune. Textul închide calea oricărui mijloc întemeiat pe neexecutare — rezoluțiune, excepție de neexecutare, daune-interese — dar numai în măsura faptei proprii; pentru partea de neexecutare care nu i se datorează, creditorul își păstrează to