Art. 200 Cod civil
Textul legii
(1) Persoanele juridice sunt supuse înregistrării, dacă legile care le sunt aplicabile prevăd această înregistrare
(2) Prin înregistrare se înțelege înscrierea, înmatricularea sau, după caz, orice altă formalitate de publicitate prevăzută de lege, făcută în scopul dobândirii personalității juridice sau al luării în evidență a persoanelor juridice legal înființate, după caz
(3) Înregistrarea se face la cerere sau, în cazurile anume prevăzute de lege, din oficiu
O grilă pe acest articol
- în toate cazurile, întrucât nu poate exista o persoană juridică neînregistrată la vreun organ competent;
- numai dacă legile care le sunt aplicabile prevăd această cerință, oricare ar fi scopul urmărit de ele;
- numai atunci când urmăresc un scop patrimonial, cele nepatrimoniale fiind scutite de orice formă de publicitate.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: B
Art. 200 alin. (1) C. civ.: persoanele juridice sunt supuse înregistrării numai dacă legile care le sunt aplicabile prevăd această înregistrare. B reproduce textul. A este greșită fiindcă legea nu impune înregistrarea în toate cazurile, ci o leagă de legea specială aplicabilă. C este greșită fiindcă textul nu deosebește după scopul patrimonial sau nepatrimonial al persoanei juridice.
Ce trebuie reținut pentru examen
Art. 200 alin. (3) C.civ. prevede că înregistrarea se face la cerere sau, în cazurile anume prevăzute de lege, din oficiu. Prima variantă greșită contrazice alin. (1), potrivit căruia persoanele juridice sunt supuse înregistrării numai dacă legile care le sunt aplicabile prevăd această înregistrare, iar a doua exclude nejustificat înregistrarea din oficiu.
Art. 200 alin. (2) C.civ. definește înregistrarea ca fiind înscrierea, înmatricularea sau, după caz, orice altă formalitate de publicitate prevăzută de lege, făcută în scopul dobândirii personalității juridice sau al luării în evidență a persoanelor juridice legal înființate. Prima variantă greșită restrânge nejustificat noțiunea la înmatriculare, iar a doua include formalități neprevăzute de lege
C și B reflectă art. 200 alin. (2) C. civ. A este greșită: legea are în vedere orice formalitate de publicitate.