Art. 206 Cod civil
Textul legii
(1) Persoana juridică poate avea orice drepturi și obligații civile, afară de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot aparține decât persoanei fizice
(2) Persoanele juridice fără scop lucrativ pot avea doar acele drepturi și obligații civile care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau statut
(3) Actul juridic încheiat cu încălcarea dispozițiilor alin. (1) și (2) este lovit de nulitate absolută
O grilă pe acest articol
- este limitat, la toate persoanele juridice, la drepturile necesare realizării scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau statut;
- acoperă orice drepturi și obligații civile, în afara celor care, prin natura lor ori potrivit legii, aparțin exclusiv persoanei fizice;
- face ca actul juridic încheiat cu depășirea acestor limite să fie lovit doar de nulitate relativă.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: B
B reproduce art. 206 alin. (1) C. civ. A este greșită: art. 206 alin. (2) restrânge astfel numai capacitatea persoanelor juridice fără scop lucrativ. C este greșită: art. 206 alin. (3) sancționează cu nulitate absolută actul încheiat cu încălcarea alin. (1) și (2).
Ce trebuie reținut pentru examen
Art. 206 alin. (2) C.civ.: doar persoanele juridice fără scop lucrativ pot avea numai acele drepturi și obligații care sunt necesare realizării scopului; cele cu scop lucrativ pot avea orice drepturi și obligații (alin. 1).
Art. 206 alin. (1) C.civ. consacră regula potrivit căreia persoana juridică poate avea orice drepturi și obligații civile, cu excepția celor care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot aparține decât persoanei fizice. Limitarea la drepturile necesare realizării scopului (principiul specialității) privește, conform alin. (2), doar persoanele juridice fără scop lucrativ, iar drepturile inerente
Art. 206 alin. (3) C.civ. sancționează cu nulitatea absolută actul juridic încheiat cu încălcarea alin. (1) și (2), deci inclusiv actul prin care persoana juridică fără scop lucrativ depășește limitele principiului specialității capacității de folosință. Sancțiunea nu este nulitatea relativă (deci actul nu poate fi confirmat), iar valabilitatea nu se menține prin simplul fapt că dreptul nu este un