Art. 2506 Cod civil
Textul legii
(1) Prescripția nu operează de plin drept
(2) După împlinirea termenului de prescripție, cel obligat poate să refuze executarea prestației
(3) Cel care a executat de bunăvoie obligația după ce termenul de prescripție s-a împlinit nu are dreptul să ceară restituirea prestației, chiar dacă la data executării nu știa că termenul prescripției era împlinit
(4) Recunoașterea dreptului, făcută printr-un act scris, precum și constituirea de garanții în folosul titularului dreptului a cărui acțiune este prescriptibilă sunt valabile, chiar dacă cel care le-a făcut nu știa că termenul de prescripție era împlinit. În aceste cazuri sunt aplicabile regulile de la renunțarea la prescripție
O grilă pe acest articol
- operează de plin drept, instanța fiind datoare să o invoce din oficiu ori de câte ori constată că termenul s-a împlinit;
- nu operează de plin drept, cel obligat putând refuza executarea prestației după împlinirea termenului;
- stinge însuși dreptul subiectiv al creditorului, iar nu numai dreptul material la acțiune.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: B
B reproduce art. 2.506 alin. (1) și (2) C. civ.: prescripția nu operează de plin drept, iar după împlinirea termenului cel obligat poate să refuze executarea prestației. A este greșită de două ori: și pentru că dă prescripției o lucrare de plin drept, și pentru că art. 2.512 alin. (2) C. civ. oprește anume organul de jurisdicție să o aplice din oficiu. C este greșită fiindcă mută hotarul prescripției: potrivit art. 2.500 alin. (1) C. civ., prin prescripție se stinge dreptul material la acțiune, adică putința de a-l constrânge pe debitor cu ajutorul forței publice, nu și dreptul subiectiv al creditorului, care rămâne în ființă — de aceea plata făcută după împlinirea termenului este o plată datorată și nu se întoarce.
Ce trebuie reținut pentru examen
B reproduce art. 2.506 alin. (3) C. civ.: cel care a executat de bunăvoie obligația după împlinirea termenului nu are dreptul să ceară restituirea prestației, chiar dacă la acea dată nu știa că termenul era împlinit. A este greșită fiindcă pornește de la o socoteală răsturnată: art. 2.500 alin. (1) C. civ. stinge prin prescripție dreptul material la acțiune, nu dreptul subiectiv, așa că plata are
B reproduce soluția dată de art. 2.506 alin. (3) C. civ.: cel care a executat de bunăvoie obligația după ce termenul de prescripție s-a împlinit nu are dreptul să ceară restituirea prestației, chiar dacă la data executării nu știa că termenul era împlinit. Necunoașterea lui X este, așadar, tocmai împrejurarea pe care legea o pomenește ca să îi ia orice urmare. A este greșită fiindcă socotește plat
Potrivit art. 2.506 alin. (1) și art. 2.512 alin. (2)-(3) C. civ., prescripția nu operează de plin drept, iar organul de jurisdicție nu o poate aplica din oficiu, nici măcar în interesul statului ori al unităților administrativ-teritoriale; potrivit art. 2.502 alin. (2) pct. 2 C. civ., acțiunea în constatarea existenței sau inexistenței unui drept este imprescriptibilă. Instituție testată la subie
Din aceeași instituție: Dispoziții generale
art. 2500 · art. 2501 · art. 2502 · art. 2503 · art. 2504 · art. 2505 · art. 2507 · art. 2508 · art. 2509 · art. 2510 · art. 2511 · art. 2512