Art. 34 Cod civil
Textul legii
Capacitatea de folosință este aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații civile
O grilă pe acest articol
- capacitatea de folosință este aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații civile;
- drepturile celui conceput sunt recunoscute de la concepțiune, însă numai dacă el se naște viu, timpul legal al concepțiunii fiind stabilit de lege;
- capacitatea de folosință este aptitudinea persoanei de a încheia singură acte juridice civile.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: A
Art. 34 C.civ.: capacitatea de folosință este aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații civile. Ea aparține oricărei persoane fizice, fără deosebire, și nu se confundă cu putința de a le exercita singură. Varianta B este greșită fiindcă răspunde cu regula drepturilor copilului conceput din art. 36 C.civ. — recunoscute de la concepțiune, dar numai dacă se naște viu —, când capacitatea de folosință începe, potrivit art. 35 C.civ., la naștere. Varianta C este greșită fiindcă descrie capacitatea de exercițiu, adică aptitudinea de a încheia singur acte juridice civile.
Ce trebuie reținut pentru examen
Art. 34 C. civ.: capacitatea de folosință este aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații civile. A reproduce textul. B este greșită fiindcă aptitudinea de a încheia singur acte juridice este capacitatea de exercițiu, deosebită de cea de folosință. C este greșită fiindcă dreptul de a sta în judecată în nume propriu ține de calitatea procesuală, iar nu de definiția legală a capacității d
Art. 34 C. civ.: capacitatea de folosință este aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații civile, recunoscută tuturor oamenilor. C reproduce textul. A este greșită fiindcă discernământul privește capacitatea de exercițiu și valabilitatea consimțământului, nu aptitudinea de a avea drepturi. B este greșită fiindcă nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosință decât în cazurile ș
Art. 34-36 C.civ.: capacitatea de FOLOSINȚĂ este aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații civile; ea ÎNCEPE LA NAȘTEREA persoanei și încetează odată cu moartea acesteia. Prin excepție, 'drepturile copilului sunt recunoscute DE LA CONCEPȚIUNE, însă numai dacă el SE NAȘTE VIU' (infans conceptus pro nato habetur quoties de commodis eius agitur) — anticipare care privește exclusiv DREPTUR