Art. 426 Cod civil
Textul legii
(1) Paternitatea se prezumă dacă se dovedește că pretinsul tată a conviețuit cu mama copilului în perioada timpului legal al concepțiunii
(2) Prezumția este înlăturată dacă pretinsul tată dovedește că este exclus ca el să îl fi conceput pe copil
O grilă pe acest articol
- pretinsul tată nu dovedește că este exclus ca el să îl fi conceput pe copilul despre care este vorba în cauză;
- se dovedește că pretinsul tată a conviețuit cu mama copilului, oricând în timpul sarcinii acesteia din urmă;
- se dovedește conviețuirea cu mama copilului în perioada timpului legal al concepțiunii.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: C
Art. 426 alin. (1) C.civ. condiționează prezumția de paternitate de dovada conviețuirii pretinsului tată cu mama copilului în perioada timpului legal al concepțiunii, iar nu oricând în timpul sarcinii. Simpla nereușită a pretinsului tată de a dovedi excluderea nu naște prezumția: proba conviețuirii trebuie făcută de reclamant, excluderea fiind doar mijlocul de răsturnare a prezumției [alin. (2)].
Ce trebuie reținut pentru examen
Art. 426 alin. (2) C.civ. prevede că prezumția este înlăturată numai dacă pretinsul tată dovedește că este exclus ca el să îl fi conceput pe copil. Dovada conviețuirii mamei și cu un alt bărbat nu echivalează cu excluderea concepțiunii de către pretinsul tată, iar încetarea conviețuirii înainte de naștere este irelevantă, ceea ce contează fiind perioada timpului legal al concepțiunii [alin. (1)].
Art. 426 C.civ.: paternitatea se PREZUMĂ dacă se dovedește că pretinsul tată a conviețuit cu mama copilului în perioada timpului legal al concepțiunii [alin. (1)]; prezumția este înlăturată dacă pretinsul tată dovedește că este exclus ca el să îl fi conceput pe copil [alin. (2)]. Prezumția este așadar relativă, nu absolută — a doua variantă îi atribuie un efect pe care legea nu i-l dă. Nici prima
A și B reflectă art. 426 alin. (1) C. civ. C este greșită: legea cere conviețuirea în perioada timpului legal al concepțiunii.