Art. 525 Cod civil
Textul legii
(1) Minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri
(2) Cu toate acestea, în cazul în care părinții n-ar putea presta întreținerea fără a-și primejdui propria lor existență, instanța de tutelă poate încuviința ca întreținerea să se asigure prin valorificarea bunurilor pe care acesta le are, cu excepția celor de strictă necesitate
O grilă pe acest articol
- instanța de tutelă poate încuviința valorificarea tuturor bunurilor minorului, inclusiv a celor de strictă necesitate;
- instanța de tutelă poate încuviința ca întreținerea minorului să se asigure prin valorificarea bunurilor pe care acesta le are, cu excepția celor de strictă necesitate;
- părinții sunt scutiți de drept de obligația de întreținere, minorul rămânând fără întreținere.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: B
Art. 525 alin. (2) C.civ. permite instanței de tutelă să încuviințeze, în această ipoteză, asigurarea întreținerii prin valorificarea bunurilor minorului, cu excepția celor de strictă necesitate. Părinții nu sunt scutiți de drept, iar bunurile de strictă necesitate sunt expres exceptate de la valorificare.
Ce trebuie reținut pentru examen
Art. 525 alin. (1) C.civ. prevede, ca excepție de la regula art. 524, că minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri. Existența bunurilor nu înlătură, deci, starea de nevoie a minorului față de părinți.
Potrivit art. 525 alin. (1) și (2) C.civ., minorul este în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa chiar având bunuri, instanța putând încuviința valorificarea bunurilor sale (afară de cele de strictă necesitate). Varianta a treia contrazice alin. (1).
A și B reflectă art. 525 alin. (1) C. civ. C este greșită: legea reține starea de nevoie chiar dacă minorul are bunuri.