Art. 566 Cod civil
Textul legii
(1) Pârâtul va fi obligat la restituirea bunului sau la despăgubiri dacă bunul a pierit din culpa sa ori a fost înstrăinat. În aceleași condiții, pârâtul va fi obligat la restituirea productelor sau a contravalorii acestora. În toate cazurile, despăgubirile vor fi evaluate în raport cu momentul restituirii
(2) Posesorul de rea-credință sau detentorul precar va fi obligat, la cerere, și la restituirea fructelor produse de bun până la înapoierea acestuia către proprietar
(3) Proprietarul poate fi obligat, la cerere, să restituie posesorului cheltuielile necesare pe care acesta le-a făcut
(4) Cheltuielile utile se restituie, la cerere, în limita sporului de valoare, dacă prin lege nu se prevede altfel
(5) De asemenea, proprietarul va putea fi obligat, la cerere, la restituirea cheltuielilor necesare pentru producerea și culegerea fructelor sau a productelor
(6) Pârâtul are un drept de retenție asupra produselor până la restituirea cheltuielilor făcute pentru producerea și culegerea acestora, cu excepția cazului în care proprietarul furnizează pârâtului o garanție îndestulătoare
(7) Dreptul de retenție nu poate fi exercitat în niciun caz asupra bunului frugifer sau când intrarea în stăpânirea materială a bunului s-a făcut prin violență ori fraudă sau când produsele sunt bunuri perisabile ori sunt supuse, ca urmare a trecerii unei perioade scurte de timp, unei scăderi semnificative a valorii lor
(8) Proprietarul nu este dator să acopere cheltuielile voluptuare. Posesorul are dreptul de a-și însuși lucrările efectuate cu aceste cheltuieli numai dacă prin aceasta bunul nu se deteriorează
(9) Dispozițiile alin. (3) , (4) și (8) se aplică numai în acele situații în care cheltuielile nu se concretizează într-o lucrare nouă, caz în care sunt incidente dispozițiile corespunzătoare din materia accesiunii imobiliare artificiale. + Capitolul II Accesiunea + Secţiunea 1 Dispoziții generale
O grilă pe acest articol
- proprietarul este dator să acopere și cheltuielile voluptuare făcute de către posesorul evins;
- despăgubirile se evaluează, în toate cazurile, în raport cu momentul restituirii bunului;
- cheltuielile necesare făcute de posesor nu se restituie, nici măcar la cererea lui expresă.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: B
B reproduce art. 566 alin. (1) C. civ. A este greșită: art. 566 alin. (8) prevede că proprietarul nu este dator să acopere cheltuielile voluptuare, posesorul putând doar să își însușească lucrările efectuate cu ele dacă bunul nu se deteriorează. C este greșită: art. 566 alin. (3) îngăduie obligarea proprietarului, la cerere, la restituirea cheltuielilor necesare.
Ce trebuie reținut pentru examen
Art. 566 alin. (1) coroborat cu art. 948 C.civ.: posesorul de bună-credință dobândește fructele percepute cât durează buna sa credință; aceasta încetează cel mai târziu la data notificării prin cererea de chemare în judecată.
Art. 566 alin. (2) C.civ. prevede că posesorul de rea-credință sau detentorul precar va fi obligat, la cerere, la restituirea fructelor produse de bun până la înapoierea acestuia către proprietar. Posesorul de bună-credință nu este ținut la restituirea fructelor, el dobândind fructele în condițiile legii.
Art. 566 alin. (4) C.civ. prevede că cheltuielile utile se restituie, la cerere, în limita sporului de valoare, dacă prin lege nu se prevede altfel. Restituirea nu este integrală, ci plafonată la sporul de valoare, iar regimul lor diferă de cel al cheltuielilor voluptuare, pe care proprietarul nu este dator să le acopere [alin. (8)].