Art. 600 Cod civil
Textul legii
În cazul în care se unesc două bunuri mobile având proprietari diferiți, fiecare poate pretinde separarea bunurilor dacă prin aceasta celălalt proprietar nu ar suferi un prejudiciu mai mare de o zecime din valoarea bunului său
O grilă pe acest articol
- accesiunea imobiliară artificială, la lucrările făcute de un constructor pe terenul aflat în stăpânirea altei persoane;
- accesiunea mobiliară, la unirea a două bunuri mobile aparținând unor proprietari deosebiți;
- uzucapiunea bunurilor mobile ale altuia, ori de câte ori posesorul le-a stăpânit vreme îndelungată și netulburat.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: B
Art. 600 C.civ. cârmuiește ipoteza de accesiune mobiliară a unirii a două bunuri mobile aparținând unor proprietari deosebiți, statornicind condiția în care se poate pretinde separarea lor. A este greșită: accesiunea imobiliară artificială are regulile ei, la art. 577 și urm., fără vreun prag de o zecime. C este greșită: uzucapiunea mobiliară ține de art. 939, unde pragul nu are ce căuta.
Ce trebuie reținut pentru examen
Art. 600 C.civ. permite fiecărui proprietar să pretindă separarea bunurilor mobile unite dacă prin aceasta celălalt proprietar nu ar suferi un prejudiciu mai mare de o zecime din valoarea bunului său. Separarea este deci condiționată de acest prag, iar dacă separarea nu se poate obține, se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 598 și 599 (art. 601 C.civ.).
Art. 600 C.civ.: la unirea a două bunuri mobile cu proprietari deosebiți, fiecare poate pretinde separarea dacă prin aceasta celălalt proprietar nu ar suferi un prejudiciu mai mare de o zecime din valoarea bunului său. B este greșită: legea nu cere acordul celuilalt, ci mărginește dreptul prin pragul pagubei. C este greșită: buna sau reaua-credință la unire nu este criteriul textului.
Art. 600 C.civ. îngăduie separarea numai dacă prejudiciul celuilalt proprietar nu trece de o zecime, adică de 10% din valoarea bunului său; o pagubă de 15% depășește pragul, așa încât separarea nu poate fi pretinsă. A este greșită: legea nu îngăduie răscumpărarea pragului prin plată. C este greșită: pragul e prevăzut chiar de text, deci dreptul nu e necondiționat.