Art. 162 Cod penal
Textul legii
(1) Termenele de prescripție a executării pedepsei pentru persoana fizică sunt: a) 20 de ani, când pedeapsa care urmează a fi executată este detențiunea pe viață sau închisoarea mai mare de 15 ani; ... b) 5 ani, plus durata pedepsei ce urmează a fi executată, dar nu mai mult de 15 ani, în cazul celorlalte pedepse cu închisoarea; ... c) 3 ani, în cazul când pedeapsa este amenda
(2) Termenele prevăzute în alin. (1) se socotesc de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă
(3) În cazul revocării sau anulării amânării aplicării pedepsei, suspendării executării pedepsei sub supraveghere ori liberării condiționate, termenul de prescripție începe să curgă de la data când hotărârea de revocare sau anulare a rămas definitivă
(4) În cazul revocării liberării condiționate, în condițiile art. 104 alin. (1) , termenul de prescripție începe să curgă de la data când hotărârea de revocare a rămas definitivă și se calculează în raport cu restul de pedeapsă neexecutat
(5) În cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, termenul de prescripție curge de la data când hotărârea de înlocuire a rămas definitivă și se calculează în raport cu durata pedepsei închisorii
(6) Pedepsele complementare aplicate persoanei fizice și măsurile de siguranță nu se prescriu
(7) Prin pedeapsa ce se execută se înțelege pedeapsa stabilită de instanță, ținându-se cont de cauzele ulterioare de modificare a acesteia
O grilă pe acest articol
- curg de la data săvârșirii faptei, ca și termenele prescripției răspunderii penale, iar pedepsele complementare se prescriu odată cu pedeapsa principală la care au fost adăugate;
- sînt de 20 de ani la detențiunea pe viață și de 3 ani la amendă, socotite de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pronunțate în cauză;
- sînt de 15 ani pentru orice pedeapsă cu închisoarea, fără deosebire după durata ei.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: B
Art. 162 alin. (1) C. pen. stabilește termenele — 20 de ani la detențiunea pe viață ori închisoarea mai mare de 15 ani, 5 ani plus durata pedepsei, dar nu mai mult de 15 ani, la celelalte pedepse cu închisoarea, și 3 ani la amendă — iar alin. (2) că ele se socotesc de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă. Alin. (6) prevede că pedepsele complementare și măsurile de siguranță nu se prescriu. A este greșită la amândouă capetele: de la data săvârșirii faptei curg termenele prescripției răspunderii penale, potrivit art. 154 C. pen., iar nu cele ale executării. C este greșită: termenul la închisoare se socotește după durata pedepsei.
Ce trebuie reținut pentru examen
art. 162 alin. (1) lit. b) C.pen.: termenul de prescripție a executării pedepsei închisorii este de 5 ani, la care se adaugă durata pedepsei ce urmează a fi executată, fără a putea depăși 15 ani. Pentru o pedeapsă de 4 ani rezultă așadar 9 ani. Termenul este de 20 de ani la detențiunea pe viață și la închisoarea mai mare de 15 ani, și de 3 ani la amendă. Pedepsele complementare și măsurile de sigu
Afirmația falsă este a doua: potrivit art. 162 alin. (7) C.pen., prin pedeapsa ce se execută se înțelege pedeapsa stabilită de instanță, ținându-se cont de CAUZELE ULTERIOARE DE MODIFICARE a acesteia — precum grațierea parțială, caz în care termenul se calculează în raport cu partea negrațiată (prima afirmație, adevărată). A treia afirmație reproduce art. 162 alin. (1) lit. b) C.pen.
Art. 162 alin. (6) C. pen. arată că pedepsele complementare aplicate persoanei fizice și măsurile de siguranță nu se prescriu. Temeiul stă în rostul lor: măsura de siguranță înlătură o stare de primejdie, potrivit art. 107 alin. (1) C. pen., iar starea aceea nu se stinge prin trecerea vremii — o armă deținută nelegal rămâne primejdioasă și după doisprezece ani. Varianta A este greșită fiindcă nu e