Art. 191 Cod penal
Textul legii
(1) Fapta de a determina sau înlesni sinuciderea unei persoane, dacă sinuciderea a avut loc, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 7 ani
(2) Când fapta prevăzută în alin. (1) s-a săvârșit față de un minor cu vârsta cuprinsă între 13 și 18 ani sau față de o persoană cu discernământ diminuat, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 10 ani
(3) Determinarea sau înlesnirea sinuciderii, săvârșită față de un minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani sau față de o persoană care nu a putut să-și dea seama de consecințele acțiunilor sau inacțiunilor sale ori nu putea să le controleze, dacă sinuciderea a avut loc, se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi
(3^1) Dacă faptele prevăzute la alin. (1)-(3) sunt săvârșite față de o persoană cu privire la care făptuitorul exercită sau pretinde că este îndreptățit să exercite control sau dominație ca urmare a faptului că acesta se află ori s-a aflat într-o relație de căsătorie cu victima sau într-o relație asemănătoare aceleia dintre soți, indiferent de durata acesteia sau de împrejurarea că făptuitorul a locuit sau nu cu victima, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu o pătrime
(4) Dacă actele de determinare sau înlesnire prevăzute la alin. (1)-(3^1) au fost urmate de o încercare de sinucidere, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate
O grilă pe acest articol
- se reține numai dacă sinuciderea s-a consumat, încercarea de sinucidere a victimei fiind lipsită de relevanță penală, urmările ei asupra sănătății celui care a încercat-o neputând fi luate în seamă la încadrarea juridică a faptei săvârșite de făptuitor;
- presupune ca făptuitorul să fi acționat asupra unei persoane lipsite de discernământ, în caz contrar fapta fiind atipică, hotărârea liberă a victimei de a-și pune capăt vieții rupând legătura de cauzalitate dintre îndemn și moartea ei;
- se pedepsește mai grav când e săvârșită față de un minor între 13 și 18 ani ori față de o persoană cu discernământ diminuat, iar pedeapsa e și mai mare dacă victima e un minor sub 13 ani ori o persoană fără discernământ.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: C
C este corectă: art. 191 alin. (2) și (3) C. pen. A este greșită: potrivit alin. (4), când actele au fost urmate de o încercare de sinucidere, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate — deci fapta rămâne incriminată. B transformă o formă agravată într-o condiție de tipicitate a variantei-tip.
Ce trebuie reținut pentru examen
Participația presupune o FAPTĂ PRINCIPALĂ PREVĂZUTĂ DE LEGEA PENALĂ, comisă de autor; sinuciderea (și încercarea de sinucidere) nu este incriminată, astfel că determinarea ei nu poate constitui instigare la omor — omorul presupune uciderea UNEI ALTE persoane. Tocmai de aceea legiuitorul a incriminat autonom determinarea sau înlesnirea sinuciderii (art. 191 C.pen.), sancționată și atunci când fapta
Față de minorul care nu a împlinit 13 ani ori de persoana fără discernământ, art. 191 alin. (3) prevede limitele de la omor: 10-20 de ani (art. 191 C.pen.)
Consumarea depinde de conduita victimei: sinuciderea (alin. 1-3) sau încercarea de sinucidere (alin. 4, formă atenuată); tentativa nu se pedepsește (art. 191 C.pen.)