Art. 208 Cod penal
Textul legii
(1) Fapta celui care, în mod repetat, urmărește, fără drept sau fără un interes legitim, o persoană ori îi supraveghează locuința, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către aceasta, cauzându-i astfel o stare de temere, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă
(2) Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanță, care, prin frecvență sau conținut, îi cauzează o temere unei persoane, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă
(2^1) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) și (2) sunt săvârșite asupra unui minor, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime
(3) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. + Capitolul VII Traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile
O grilă pe acest articol
- amenințare, iar nu hărțuire prin apeluri telefonice, aceasta din urmă fiind incriminată numai dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă;
- hărțuire în forma efectuării de apeluri telefonice, frecvența comunicărilor fiind elementul determinant al încadrării;
- concurs între hărțuire și amenințare, fiecare apel realizând simultan conținutul ambelor infracțiuni.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: A
Art. 208 alin. (2) C.pen. incriminează efectuarea de apeluri telefonice care, prin frecvență sau conținut, cauzează o temere, însă NUMAI „dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă” — clauză de subsidiaritate expresă: amenințarea repetată cu moartea, de natură să producă o stare de temere, realizează conținutul infracțiunii de AMENINȚARE (art. 206), sancționată mai sever decât hărțuirea prin apeluri (închisoare de la o lună la 3 luni), astfel că amenințarea absoarbe fapta, excluzând atât încadrarea la hărțuire, cât și concursul. Frecvența apelurilor se valorifică la individualizare (unitate naturală sau continuată de amenințare).
Ce trebuie reținut pentru examen
Art. 208 cere ca urmărirea ori supravegherea să fie comisă «în mod repetat»; fiind infracțiune de obicei, actul unic nu este tipic, iar tentativa nu este posibilă; acțiunea penală — la plângere prealabilă (art. 208 C.pen.)
Art. 208 alin. (2^1) C. pen.: dacă faptele de hărțuire sunt săvârșite asupra unui minor, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime. B este greșită: legea prevede majorarea cu o treime, iar nu cu jumătate. C este greșită: potrivit alin. (3), acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, fără vreo excepție pentru minori.
Victima este majoră, iar urmărirea repetată fără drept care cauzează temere realizează conținutul formei tipice; singura împrejurare care ar atrage forma agravată, săvârșirea asupra unui minor, nu este întrunită (art. 208 CP).