Art. 259 Cod penal
Textul legii
(1) Sustragerea ori distrugerea unui înscris care se află în păstrarea ori în deținerea unei persoane dintre cele prevăzute în art. 176 sau art. 175 alin. (2) se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani
(2) Dacă fapta este săvârșită de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de serviciu, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime
(3) Tentativa se pedepsește
O grilă pe acest articol
- rămâne nepedepsită, sustragerea unui înscris neputând fi săvârșită, prin firea ei, decât în formă consumată;
- se pedepsește oricine ar fi făptuitorul ei, funcționar public ori simplu particular fără nicio calitate;
- se pedepsește numai când fapta este săvârșită de un funcționar public în exercițiul funcției sale.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: B
B este corectă: art. 259 alin. (3) C. pen. spune scurt că tentativa se pedepsește, fără să deosebească după persoana făptuitorului. Cum alin. (1) descrie fapta tipică, pe care o poate săvârși oricine, iar alin. (2) numai o formă agravată, pedepsirea tentativei le acoperă pe amândouă. A este greșită fiindcă tăgăduiește chiar putința tentativei: sustragerea unui înscris poate rămâne, ca orice luare, în stadiul actelor de executare întrerupte — cine este surprins scoțând dosarul din arhivă nu a consumat fapta. C este greșită fiindcă leagă pedepsirea tentativei de calitatea făptuitorului, deosebire pe care alin. (3) nu o face nicăieri.
Ce trebuie reținut pentru examen
A reproduce art. 259 alin. (1) C. pen.: fapta privește un înscris care se află în păstrarea ori în deținerea unei persoane dintre cele prevăzute în art. 176 sau art. 175 alin. (2). B este greșită fiindcă lasă la o parte calitatea deținătorului, care este aici o cerință esențială: valoarea ocrotită nu e înscrisul în sine, ci buna funcționare a autorității, iar de aceea contează cine îl ține. C este
B reproduce art. 259 alin. (2) C. pen.: dacă fapta este săvârșită de un funcționar public în exercitarea atribuțiilor de serviciu, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime. Legiuitorul nu a scris o pedeapsă nouă, ci a ridicat-o pe cea de la alin. (1). A este greșită fiindcă închipuie limite proprii ale formei agravate, cu o pedeapsă complementară pe care textul nu o prevede aici. C
B este corectă: art. 259 alin. (3) C. pen. prevede anume că tentativa se pedepsește, iar prevederea aceasta este trebuincioasă, fiindcă art. 33 alin. (1) C. pen. cere ca pedepsirea tentativei să fie arătată expres de lege. A este greșită tocmai fiindcă pornește de la tăcerea legii: aici legea nu tace, ci vorbește printr-un alineat de sine stătător. C este greșită fiindcă îngustează alin. (3) la ip