Art. 327 Cod penal
Textul legii
(1) Prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identități altei persoane, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau transmisă unei unități în care aceasta își desfășoară activitatea prin folosirea frauduloasă a unui act ce servește la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat, pentru a induce sau a menține în eroare un funcționar public, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine ori pentru altul, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani
(2) Când prezentarea s-a făcut prin întrebuințarea identității reale a unei persoane, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani
(3) Încredințarea unui act ce servește la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile spre a fi folosit fără drept se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă
O grilă pe acest articol
- înlătură infracțiunea, de vreme ce identitatea folosită de făptuitor este una adevărată purtată de o persoană care există;
- constituie forma de bază a faptei, pedepsită întocmai ca prezentarea sub identitate falsă ori închipuită de făptuitorul acela;
- constituie forma agravată, pedepsită cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea unor drepturi.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: C
Art. 327 C. pen. pedepsește mai grav prezentarea sub identitatea reală a unei alte persoane, tocmai fiindcă urmările juridice se răsfrâng asupra unui om care există cu adevărat. A este greșită: fapta rămâne infracțiune, caracterul adevărat al identității agravând-o. B este greșită: forma de bază privește identitatea închipuită, iar aceasta este mai grav pedepsită.
Ce trebuie reținut pentru examen
Prezentarea sub o identitate falsă, inventată, care nu aparține unei persoane reale, se încadrează în forma simplă. Forma agravată presupune întrebuințarea identității reale a unei alte persoane (art. 327 CP).
Art. 327 C. pen.: folosirea fără drept a unui act ce servește la identificare, eliberat pe numele altei persoane, are o formă agravată atunci când făptuitorul se folosește de identitatea reală a unei persoane existente. Varianta A este greșită fiindcă forma simplă privește alte ipoteze. Varianta C cade pentru că încredințarea propriului act către altul este o modalitate deosebită, prevăzută la ali
Atribuirea unei identități fictive altei persoane se încadrează în forma simplă; agravanta cere ca identitatea folosită să fie identitatea reală a unei alte persoane, nu una inventată (art. 327 CP).
Din aceeași instituție: Falsuri în înscrisuri
art. 320 · art. 321 · art. 322 · art. 323 · art. 325 · art. 326