Art. 441 Cod penal
Textul legii
(1) Fapta persoanei care, în cadrul unui conflict armat, cu sau fără caracter internațional, jefuiește sau, cu încălcarea dreptului internațional și fără ca aceasta să fie justificată de necesități militare, distruge, își însușește sau rechiziționează bunuri ale părții inamice, aflate sub puterea părții căreia îi aparține făptuitorul, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Declararea, în cadrul unui conflict armat cu caracter internațional, ca fiind stinse, suspendate sau inadmisibile în justiție drepturile și acțiunile tuturor resortisanților părții inamice sau ale unei părți importante a acestora se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Ce trebuie reținut pentru examen
art. 441 CP — distrugerea, însușirea sau rechiziționarea bunurilor inamice e infracțiune doar cu încălcarea dreptului internațional și fără justificarea necesităților militare. Natura bunului ori lipsa violenței nu contează.
(art. 441 CP) Jefuirea bunurilor părții inamice, comisă în cadrul conflictului armat, se realizează prin însușirea acelor bunuri; fapta contra patrimoniului (furtul) intră în conținutul infracțiunii complexe de război și este absorbită, neexistând concurs (art. 35 alin. 2; art. 441 CP).
(art. 441 CP) Distrugerea nejustificată de necesități militare și însușirea bunurilor părții inamice sunt modalități normative alternative ale aceleiași infracțiuni complexe; ambele sunt absorbite, realizându-se o unitate legală de infracțiune, nu un concurs (art. 35 alin. 2; art. 441 CP).
O grilă pe acest articol
- Infracțiune de război contra proprietății, prin distrugerea bunurilor părții inamice
- Distrugere de drept comun în concurs cu infracțiunea de război
- Fapta nu constituie infracțiune, distrugerea fiind justificată de necesitatea militară
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: C
Distrugerea bunurilor părții inamice este tipică doar când este comisă cu încălcarea dreptului internațional și fără a fi justificată de necesități militare; existând justificarea militară, lipsește tipicitatea, deci nu se reține nici infracțiunea de război, nici distrugerea de drept comun (art. 441 CP).