Art. 48 Cod penal
Textul legii
(1) Complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală
(2) Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită
O grilă pe acest articol
- este coautor la furt, participând el însuși la acțiunea de sustragere a mărfurilor din acel depozit păzit;
- este complice, întrucât a înlesnit fapta fără a săvârși vreun act de executare a acesteia din urmă el;
- este instigator, deoarece el a asigurat condițiile de comitere a faptei de furt din acel depozit de mărfuri.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: B
Art. 48 alin. (1) C. pen.: complice este cel care, cu intenție, înlesnește ori ajută în orice mod la săvârșirea faptei. Paza asigurată la intrare este un act de înlesnire, iar nu unul de executare. A este greșită: coautorul săvârșește acte care aparțin laturii obiective, adică însăși sustragerea. C este greșită: instigatorul determină luarea hotărârii, iar D și E erau deja hotărâți.
Ce trebuie reținut pentru examen
Art. 48 alin. (2) C.pen.: este complice cel care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile ori va favoriza făptuitorul, CHIAR DACĂ promisiunea nu este ulterior îndeplinită — promisiunea a întărit rezoluția autorului (complicitate morală). Tăinuirea propriu-zisă presupune lipsa unei înțelegeri anterioare.
Art. 48 alin. (2) C. pen.: este complice și persoana care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta ori că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită. A este greșită: legea îngăduie și promisiunea făcută în timpul săvârșirii. B este greșită: promisiunea de după faptă nu mai întărește hotărârea auto
Art. 48 alin. (1) C. pen.: complice este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. B este greșită: instigatorul determină luarea hotărârii infracționale, iar aici Y era deja hotărât. C este greșită: coautoratul cere acte de executare care aparțin laturii obiective, pe care X nu le-a săvârșit.