Art. 80 Cod penal
Textul legii
(1) Instanța poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă sunt întrunite următoarele condiții: a) infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit; ... b) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia
(2) Nu se poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă: a) infractorul a mai suferit anterior o condamnare, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) și lit. b) sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; ... b) față de același infractor s-a mai dispus renunțarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracțiunii pentru care este judecat; ... c) infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților; ... d) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 5 ani. a alin. (2)
(3) În caz de concurs de infracțiuni, renunțarea la aplicarea pedepsei se poate dispune dacă pentru fiecare infracțiune concurentă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în alin. (1) și alin. (2)
O grilă pe acest articol
- La renunțare instanța nu stabilește și nu aplică o pedeapsă, pe când la amânare stabilește pedeapsa, dar amână aplicarea ei;
- La amândouă instanța stabilește pedeapsa, deosebirea privind numai durata termenului de supraveghere impus inculpatului judecat;
- La renunțare instanța stabilește pedeapsa, iar la amânare o și pronunță în chip condiționat, sub rezerva termenului de supraveghere.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: A
În cazul renunțării instanța nu ajunge să stabilească o pedeapsă, ci aplică doar un avertisment; la amânare se stabilește pedeapsa, însă aplicarea ei este amânată pe durata termenului de supraveghere. Aceasta este distincția-cheie dintre cele două instituții (art. 80-81 CP).
Ce trebuie reținut pentru examen
Art. 80 alin. (2) C.pen. blochează renunțarea dacă: infractorul a mai fost condamnat (cu excepții), s-a mai dispus o renunțare în cei 2 ani anteriori, s-a sustras de la urmărire ori pedeapsa legală este mai mare de 5 ani. Alt detaliu de grilă: renunțarea nu se însoțește niciodată de muncă în folosul comunității — instanța aplică doar un avertisment (art. 81).
art. 80 al. (2) lit. d) CP — închisoarea prevăzută de lege >5 ani exclude renunțarea (exact 5 ani = încă posibilă). Capcană: la AMÂNAREA aplicării pedepsei excluderea operează dacă pedeapsa prevăzută este de 7 ani SAU MAI MARE (art. 83).
Când fapta prezintă gravitate redusă, iar în raport de persoana infractorului aplicarea unei pedepse ar fi inoportună, instanța poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei. Suspendarea presupune o condamnare, iar amânarea presupune stabilirea unei pedepse; niciuna nu e obligatorie aici (art. 80 CP).