Art. 275 Cod procedură civilă

În legătură cu formalitatea „bun și aprobat” (art. 275 C. proc. civ.), sunt corecte afirmațiile:

1. când suma din cuprinsul înscrisului este diferită de cea din formula „bun și aprobat”, se prezumă că obligația nu există decât pentru suma cea mai mică, afară numai dacă se dovedește în care parte este greșeală sau dacă prin lege se prevede altfel.
2. înscrisul sub semnătură privată prin care o singură parte se obligă să plătească o sumă de bani sau o cantitate de bunuri fungibile trebuie să fie în întregime scris cu mâna celui care îl subscrie sau cel puțin ca, în afară de semnătură, să fie scris cu mâna sa „bun și aprobat pentru...”, cu arătarea în litere a sumei sau a cantității datorate;
3. în caz de neconcordanță între suma din cuprinsul înscrisului și cea din formula „bun și aprobat”, obligația există întotdeauna pentru suma cea mai mare, ca sancțiune aplicabilă debitorului care a redactat înscrisul respectiv, prezumția legală neputând fi răsturnată prin nicio dovadă contrară administrată în cauză, astfel cum rezultă din reglementarea aplicabilă în această materie;