Art. 328 Cod procedură civilă
Textul legii
(1) Prezumția legală scutește de dovadă pe acela în folosul căruia este stabilită în tot ceea ce privește faptele considerate de lege ca fiind dovedite. Cu toate acestea, partea căreia îi profită prezumția trebuie să dovedească faptul cunoscut, vecin și conex, pe care se întemeiază aceasta
(2) Prezumția legală poate fi înlăturată prin proba contrară, dacă legea nu dispune altfel
O grilă pe acest articol
- prezumția legală scutește de orice dovadă pe acela în folosul căruia este statornicită, inclusiv de dovada faptului vecin și conex, legea luând asupra ei întreaga sarcină a dovedirii, iar cealaltă parte potrivnică fiind singura obligată să aducă o probă, dacă voiește să răstoarne ceea ce legea socotește adevărat;
- prezumțiile lăsate la luminile și înțelepciunea judecătorului pot fi primite în orice materie, fără legătură cu îngăduirea dovezii cu martori, ele nefiind un mijloc de probă, ci o cale de judecată prin care se trece de la faptul știut la cel neștiut, de unde urmează că oprirea probei cu martori nu înlătură chibzuirea judecătorului;
- prezumția legală scutește de dovadă pe acela în folosul căruia este statornicită, în tot ce privește faptele socotite de lege ca dovedite, el trebuind însă să dovedească faptul cunoscut, vecin și conex, pe care ea se întemeiază.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: C
C este corectă: art. 328 alin. (1) și art. 329 C. proc. civ. A extinde scutirea de dovadă și asupra faptului vecin și conex, care rămâne în sarcina celui care invocă prezumția. B desprinde prezumțiile judiciare de limitele probei testimoniale, deși legea le leagă expres de acestea.
Ce trebuie reținut pentru examen
art. 328 CPC — prezumția legală scutește de dovada faptului prezumat, dar partea trebuie să probeze faptul cunoscut, vecin și conex pe care se sprijină.
Art. 328 alin. (1) C. proc. civ.: prezumția legală scutește de dovada faptului prezumat, dar partea trebuie să probeze faptul cunoscut, vecin și conex, pe care se întemeiază prezumția.
Art. 328 alin. (2) C. proc. civ.: regula este caracterul relativ al prezumțiilor legale — proba contrară e admisă dacă legea nu dispune altfel.