Art. 406 Cod procedură civilă
Textul legii
(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă
(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială
(3) Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul lea făcut
(4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare
(5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză
(6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă
O grilă pe acest articol
- calea de atac este recursul, iar termenul de exercitare este termenul special din materia procedurilor speciale respective;
- calea de atac este apelul, exercitat în termenul de drept comun de 30 de zile de la comunicarea hotărârii de renunțare la judecată;
- nu există nicio cale de atac, hotărârea prin care se ia act de renunțare fiind definitivă chiar de la pronunțarea ei în ședință publică.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: A
Art. 406 alin. (6) C. proc. civ. și RIL nr. 15/2025 (M. Of. nr. 832/2025): calea de atac este recursul, cu termenul special din procedurile speciale respective; la renunțarea în fața unei secții a ÎCCJ, hotărârea este definitivă. Calea de atac este așadar recursul, iar nu apelul, chiar dacă hotărârea este dată de prima instanță. Dezlegarea privește procedurile speciale, unde termenul de recurs este cel anume prevăzut pentru ele, iar competența aparține instanței ierarhic superioare celei care a luat act de renunțare.
Ce trebuie reținut pentru examen
Art. 406 alin. (4) C.proc.civ.: dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ULTERIOR acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul EXPRES SAU TACIT al celeilalte părți; dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care se declară renunțarea, instanța îi acordă un termen pentru a-și exprima poziția, iar LIPSA UNUI RĂSPUNS până la termenu
Potrivit art. 406 alin. (1)-(4) C. proc. civ., reclamantul poate renunța oricând la judecată, verbal în ședință sau prin cerere scrisă; dacă renunțarea intervine după comunicarea cererii, instanța, la cererea pârâtului, îl obligă pe reclamant la cheltuielile de judecată făcute de acesta, iar dacă renunțarea are loc la primul termen la care părțile sunt legal citate ori ulterior, ea nu se poate fac
Art. 406 alin. (4) C. proc. civ.: dacă renunțarea la judecată s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuieli de judecată, iar renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. A dă această condiție. B și C sînt greșite fiindcă înlătură acordul pârâtului, care după acest moment proce