Art. 408 Cod procedură civilă
Textul legii
(1) Reclamantul poate, în tot cursul procesului, să renunțe la însuși dreptul pretins, dacă poate dispune de acesta, fără a fi necesar acordul pârâtului
(2) În caz de renunțare la dreptul pretins, instanța pronunță o hotărâre prin care va respinge cererea în fond, dispunând și asupra cheltuielilor de judecată
(3) Renunțarea se poate face atât verbal în ședință, consemnându-se în încheiere, cât și prin înscris autentic
O grilă pe acest articol
- se va lovi de efectele renunțării la drept, consacrate printr-o hotărâre de respingere în fond a cererii;
- este admisibilă, renunțarea la drept producând efecte doar în procesul în care a fost făcută, iar nu și pentru viitor;
- este admisibilă numai dacă între timp pârâtul a renunțat, la rândul său, la beneficiul hotărârii pronunțate.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: A
Renunțarea la ÎNSUȘI DREPTUL pretins [art. 408 C.proc.civ.] stinge dreptul subiectiv dedus judecății: instanța pronunță o hotărâre de RESPINGERE A CERERII ÎN FOND, care se bucură de autoritate de lucru judecat asupra fondului — o nouă cerere pentru același drept, între aceleași părți, se va lovi de efectele acestei hotărâri. Aici stă diferența esențială față de renunțarea la JUDECATĂ (art. 406), care lasă dreptul intact și permite reiterarea cererii (cu limita prescripției). Hotărârea dată asupra renunțării la drept este supusă RECURSULUI la instanța ierarhic superioară, iar când renunțarea are loc în fața unei secții a ÎCCJ, recursul se judecă de Completul de 5 judecători [art. 410].
Ce trebuie reținut pentru examen
Art. 408 C.pr.civ. — verbal în ședință sau prin înscris autentic. Acordul pârâtului este cerut numai la renunțarea la JUDECATĂ făcută la primul termen cu părțile legal citate sau ulterior (art. 406 al. 4); făcută în apel, renunțarea la drept atrage anularea în măsura corespunzătoare a hotărârii primei instanțe (art. 409 al. 1).
Art. 408 C. proc. civ.: reclamantul poate, în tot cursul procesului, să renunțe la însuși dreptul pretins, dacă poate dispune de acesta, fără a fi necesar acordul pârâtului; renunțarea se poate face atât verbal în ședință de judecată, consemnată în încheiere, cât și prin înscris autentic. Instanța pronunță o hotărâre prin care respinge cererea în fond, iar dreptul nu mai poate fi valorificat print
Art. 408 alin. (1) C.proc.civ. — reclamantul poate renunța la însuși dreptul pretins în tot cursul procesului, DACĂ POATE DISPUNE de acesta, fără acordul pârâtului. A doua variantă alterează art. 408 alin. (2): instanța pronunță o hotărâre prin care respinge cererea ÎN FOND (nu ca inadmisibilă). A treia contrazice art. 409 alin. (1): renunțarea în apel atrage ANULAREA în tot sau în parte a hotărâr