Art. 103 Cod procedură penală
Textul legii
(1) Probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză
(2) În luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă
(3) Hotărârea de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declarațiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejați. + Capitolul II Audierea persoanelor + Secţiunea 1 Reguli generale în materia audierii persoanelor
O grilă pe acest articol
- hotărârea de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă;
- probele au o valoare dinainte stabilită prin lege, declarația inculpatului dată în fața instanței având forța probantă cea mai mare;
- declarațiile investigatorilor sub acoperire și cele ale martorilor protejați pot determina singure condamnarea, dacă instanța le apreciază ca fiind sincere.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: A
A este corectă: art. 103 alin. (2) C. proc. pen. B reînvie sistemul probelor legale, abandonat de art. 103 alin. (1), potrivit căruia probele nu au o valoare dinainte stabilită. C contrazice art. 103 alin. (3), care interzice expres ca hotărârea de condamnare să se întemeieze în măsură determinantă pe declarațiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejați.
Ce trebuie reținut pentru examen
C reproduce art. 103 alin. (3) C. proc. pen.: hotărârea de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declarațiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejați. A este greșită: declarațiile nu sunt înlăturate de la apreciere. B este greșită: tocmai această mărginire o pune legea.
Afirmația falsă este a doua: potrivit art. 103 alin. (1) C.proc.pen., probele NU au o valoare dinainte stabilită prin lege — nici declarația de recunoaștere a inculpatului nu face excepție, ea fiind supusă liberei aprecieri alături de celelalte probe. Prima afirmație reproduce chiar art. 103 alin. (1), iar a treia art. 103 alin. (2), care adaugă și standardul condamnării: convingerea că acuzația a
art. 103 și 178. A reproduce art. 178 C. proc. pen., iar C art. 103 alin. (1) C. proc. pen. B este greșită tocmai în temeiul principiului liberei aprecieri a probelor: instanța poate înlătura motivat concluziile expertizei. Pe acest fundament s-a reținut, la subiectul 87 din grila INM din 6 octombrie 2024, că instanța nu este obligată să dispună o nouă expertiză ori de câte ori constată contradicț
Din aceeași instituție: Reguli generale
art. 97 · art. 98 · art. 99 · art. 100 · art. 101 · art. 102