Art. 239 Cod procedură penală
Textul legii
(1) În cursul judecății în primă instanță, durata totală a arestării preventive a inculpatului nu poate depăși un termen rezonabil și nu poate fi mai mare de jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracțiunea care face obiectul sesizării instanței de judecată. În toate cazurile, durata arestării preventive în primă instanță nu poate depăși 5 ani
(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data sesizării instanței de judecată, în cazul în care inculpatul se află în stare de arest preventiv, și, respectiv, de la data punerii în executare a măsurii, când față de acesta s-a dispus arestarea preventivă în procedura de cameră preliminară sau în cursul judecății sau în lipsă.
(3) La expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) , instanța de judecată poate dispune luarea unei alte măsuri preventive, în condițiile legii
O grilă pe acest articol
- pronunțarea încheierii prin care s-a dispus începerea judecății, chiar dacă inculpatul era arestat mai înainte;
- data sesizării instanței de judecată, de vreme ce inculpatul se afla arestat încă mai înainte de aceasta;
- primul termen de judecată fixat de instanța învestită cu judecarea cauzei, iar nu de la sesizarea ei.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: B
B reproduce art. 239 alin. (2) C. proc. pen.: în cazul inculpatului care a fost arestat preventiv mai înainte, termenele curg de la data sesizării instanței de judecată, iar în cazul în care arestarea a fost dispusă în procedura de cameră preliminară, în cursul judecății ori în lipsa inculpatului, termenele curg de la data punerii în executare a măsurii. A și C sunt greșite: reperul nu este nici încheierea de începere a judecății, nici primul termen fixat.
Ce trebuie reținut pentru examen
Durata totală a arestării preventive în primă instanță nu poate depăși un termen rezonabil, nici jumătatea maximului special al pedepsei pentru infracțiunea care face obiectul sesizării și, în toate cazurile, nici 5 ani; termenul curge de la sesizarea instanței sau de la punerea în executare a măsurii (art. 239 C.pr.pen.)
C este corectă: art. 239 alin. (1) C. proc. pen. A transpune durata maximă din cursul urmăririi penale. B neagă continuitatea măsurilor preventive după sesizarea instanței, care sunt verificate periodic potrivit art. 208.
C reproduce art. 239 alin. (1) C. proc. pen. B este greșită: plafonul prevăzut de lege este altul. A este greșită: legea așază tocmai un asemenea plafon.
Din aceeași instituție: Arestarea preventivă
art. 228 · art. 229 · art. 230 · art. 231 · art. 232 · art. 233 · art. 234 · art. 235 · art. 236 · art. 237 · art. 238 · art. 240