Art. 246 Cod procedură penală
Textul legii
(1) În cursul urmăririi penale sau al procedurii de cameră preliminară, dacă apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, procurorul înaintează judecătorului de drepturi și libertăți sau judecătorului de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță o propunere motivată de luare față de inculpat a măsurii obligării provizorii la tratament medical
(2) Propunerea prevăzută la alin. (1) va fi însoțită de expertiza medico-legală din care să rezulte necesitatea aplicării măsurii obligării la tratament medical
(3) Judecătorul sesizat conform alin. (1) fixează termen de soluționare a propunerii în cel mult 5 zile de la data înregistrării acesteia și dispune citarea suspectului sau inculpatului
(4) Când suspectul sau inculpatul este prezent, soluționarea propunerii se face numai după audierea acestuia, în prezența unui avocat, ales sau numit din oficiu. Propunerea se soluționează și în lipsa suspectului sau inculpatului, atunci când acesta nu se prezintă, deși a fost legal citat, dar numai în prezența avocatului, ales sau numit din oficiu, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii
(5) Participarea procurorului este obligatorie
(6) Suspectul sau inculpatul are dreptul ca la soluționarea propunerii de luare a măsurii obligării provizorii la tratament medical să fie asistat și de către un medic desemnat de acesta, care poate prezenta concluzii judecătorului de drepturi și libertăți. Suspectul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de medicul specialist desemnat de acesta și la alcătuirea planului terapeutic
(7) Judecătorul se pronunță asupra propunerii printr-o încheiere, care poate fi contestată în 5 zile de la pronunțare. Contestarea nu suspendă punerea în aplicare a măsurii de siguranță
(8) Dacă admite propunerea, judecătorul dispune obligarea provizorie la tratament medical a suspectului sau inculpatului și efectuarea unei expertize medico-legale, în cazul în care aceasta nu a fost depusă potrivit alin. (2)
(9) În cazul când după dispunerea măsurii s-a produs însănătoșirea suspectului sau inculpatului ori a intervenit o ameliorare a stării sale de sănătate care înlătură starea de pericol pentru siguranța publică, judecătorul de drepturi și libertăți sau judecătorul de cameră preliminară care a luat măsura dispune, la sesizarea procurorului ori a medicului de specialitate sau la cererea suspectului ori inculpatului sau a unui membru de familie al acestuia, ridicarea măsurii luate. Dispozițiile alin. (2)-(7) se aplică în mod corespunzător
(10) Dacă după dispunerea măsurii a fost sesizată instanța prin rechizitoriu, ridicarea acesteia, potrivit alin. (9) , se dispune de către judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, de către instanța de judecată în fața căreia se află cauza
(11) În cursul judecății în primă instanță și în apel, la propunerea procurorului ori din oficiu, inculpatul poate fi obligat provizoriu la tratament medical de către instanța de judecată în fața căreia se află cauza, care solicită acte medicale concludente sau efectuarea unei expertize medico-legale. Dispozițiile alin. (4)-(9) se aplică în mod corespunzător
(12) Dacă suspectul sau inculpatul încalcă cu rea-credință măsura obligării provizorii la tratament medical, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța care a luat măsura ori în fața căreia se află cauza dispune, la sesizarea procurorului sau a medicului de specialitate ori din oficiu, internarea medicală provizorie a suspectului sau inculpatului, în condițiile prevăzute la art. 247
(13) În cazul în care dispune o soluție de netrimitere în judecată, procurorul sesizează judecătorul de cameră preliminară pentru confirmarea ori, după caz, înlocuirea sau încetarea măsurii. Acesta, în camera de consiliu, cu participarea procurorului, ascultă, dacă este posibil, persoana supusă măsurii provizorii, în prezența avocatului său, și, după efectuarea unei expertize medico-legale, se pronunță prin încheiere motivată. Împotriva încheierii se poate formula contestație, în termen de 3 zile de la pronunțare, care se soluționează de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară celei sesizate sau, după caz, de completul competent de la Înalta Curte de Casație și Justiție, în camera de consiliu. + Secţiunea a 2-a Internarea medicală provizorie
O grilă pe acest articol
- 48 de ore de la pronunțare, acesta fiind însă termenul rânduit la măsurile preventive, nu la cele de siguranță;
- 5 zile de la pronunțare, contestația nesuspendând punerea în aplicare a măsurii, fiindcă starea de primejdie nu poate aștepta dezlegarea ei;
- 3 zile de la comunicare, măsura nefiind pusă în aplicare până la dezlegarea contestației făcute împotriva ei.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: B
Art. 246 alin. (7) C. proc. pen. dă un termen de 5 zile de la pronunțare pentru contestarea încheierii prin care judecătorul se pronunță asupra obligării provizorii la tratament medical, iar contestația nu suspendă punerea în aplicare a măsurii: starea de primejdie pentru care s-a luat măsura nu așteaptă. Varianta A este greșită fiindcă termenul de 48 de ore este cel rânduit la măsurile preventive, capcana obișnuită la această grilă. Varianta C nu poate fi primită nici în privința termenului, nici a efectului: contestația nu oprește aplicarea măsurii.
Ce trebuie reținut pentru examen
A reproduce art. 246 alin. (2) C. proc. pen. B este greșită: expertiza însoțește chiar propunerea. C este greșită: legea cere o expertiză medico-legală.
B reproduce art. 246 alin. (3) C. proc. pen. A este greșită: termenul prevăzut de lege este altul. C este greșită: citarea este cerută de lege.
Art. 246 alin. (2) C. proc. pen.: propunerea va fi însoțită de expertiza medico-legală din care să rezulte necesitatea aplicării măsurii. Judecătorul fixează termen de soluționare în cel mult 5 zile de la înregistrare și dispune citarea suspectului sau inculpatului (alin. 3); soluționarea se face numai după audierea acestuia, când este prezent, în prezența unui avocat (alin. 4); participarea procu