Art. 383 Cod procedură penală
Textul legii
(1) Procurorul, persoana vătămată și părțile pot renunța la probele pe care le-au propus
(2) După punerea în discuție a renunțării, instanța poate dispune ca proba să nu mai fie administrată, dacă apreciază că nu mai este necesar
(3) Dacă în cursul cercetării judecătorești administrarea unei probe anterior admise apare ca inutilă sau nu mai este posibilă, instanța, după ce ascultă procurorul, persoana vătămată și părțile, poate dispune ca acea probă să nu mai fie administrată
(4) Dacă imposibilitatea de administrare se referă la o probă administrată în faza de urmărire penală și încuviințată de instanță, aceasta este pusă în discuția părților, a persoanei vătămate și a procurorului și se ține seama de ea la judecarea cauzei
O grilă pe acest articol
- leagă instanța, care e ținută să înlăture proba de îndată ce cel care a propus-o arată că renunță la ea;
- poate fi făcută de procuror, de persoana vătămată și de părți, instanța putând dispune, după punerea în discuție, ca proba să nu mai fie administrată;
- nu este cu putință după încuviințare, proba trebuind administrată până la capăt spre a nu se știrbi aflarea adevărului în cauză.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: B
Art. 383 alin. (1) C. proc. pen. arată că procurorul, persoana vătămată și părțile pot renunța la probele pe care le-au propus, iar alin. (2) că, după punerea în discuție a renunțării, instanța poate dispune ca proba să nu mai fie administrată, dacă apreciază că nu mai este necesar. A este greșită: hotărârea rămâne a instanței. C este greșită: potrivit alin. (3), instanța poate înlătura chiar o probă admisă, când administrarea ei apare inutilă ori nu mai e cu putință. Probele se administrează în condițiile art. 100 C. proc. pen.
Ce trebuie reținut pentru examen
A reproduce art. 383 C. proc. pen.: procurorul, persoana vătămată și părțile pot renunța la probele pe care le-au propus, dar, după punerea renunțării în discuție, instanța poate dispune ca proba să nu mai fie administrată numai dacă socotește că administrarea ei nu mai este necesară. Ba chiar poate dispune din oficiu administrarea probei la care s-a renunțat. B și C sunt greșite: proba admisă est
Potrivit art. 383 alin. (1) și (2) C.proc.pen., procurorul, persoana vătămată și părțile pot renunța la probele pe care le-au propus; după punerea în discuție a renunțării, instanța poate dispune ca proba să nu mai fie administrată, dacă apreciază că nu mai este necesar. Renunțarea privește deci doar probele proprii, iar instanța păstrează controlul asupra administrării, putând continua administra
Art. 383 alin. (4) C.proc.pen. prevede că, dacă imposibilitatea de administrare se referă la o probă administrată în faza de urmărire penală și încuviințată de instanță, aceasta este pusă în discuția părților, a persoanei vătămate și a procurorului și se ține seama de ea la judecarea cauzei. Proba nu este exclusă — legalitatea administrării ei a fost verificată în camera preliminară —, ci valorifi
Din aceeași instituție: Desfășurarea judecării cauzelor
art. 377 · art. 378 · art. 379 · art. 380 · art. 381 · art. 382 · art. 384 · art. 385 · art. 386 · art. 386^1 · art. 387 · art. 388