Art. 472 Cod procedură penală
Textul legii
Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, care se anexează la cerere
O grilă pe acest articol
- cel puțin trei curți de apel au pronunțat soluții diferite asupra aceleiași probleme de drept în ultimii doi ani calendaristici
- chestiunea de drept este nouă și asupra ei Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii aflat în curs de soluționare
- se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, care se anexează la cerere
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: C
Potrivit art. 472 C.proc.pen., recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, care se anexează la cerere. Divergența de practică trebuie să fie reală și consacrată prin hotărâri definitive, nu doar potențială.
Ce trebuie reținut pentru examen
art. 472 CPP — admisibil NUMAI cu dovada soluționării diferite prin hotărâri DEFINITIVE, care se anexează la cerere. Hotărârile nedefinitive sau doctrina divergentă NU deschid calea RIL.
Art. 472 C.proc.pen. condiționează admisibilitatea recursului în interesul legii de dovada soluționării diferite a problemelor de drept prin hotărâri judecătorești definitive, care se anexează la cerere. Doctrina și opiniile profesionale pot însoți cererea (art. 471 alin. 2), dar nu pot suplini dovada divergenței jurisprudențiale consacrate prin hotărâri definitive.