Art. 400 Cod civil
Textul legii
(1) În lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic
(2) Dacă până la divorț copilul a locuit cu ambii părinți, instanța îi stabilește locuința la unul dintre ei, ținând seama de interesul său superior
(3) În mod excepțional, și numai dacă este în interesul superior al copilului, instanța poate stabili locuința acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimțământul acestora, ori la o instituție de ocrotire. Acestea exercită supravegherea copilului și îndeplinesc toate actele obișnuite privind sănătatea, educația și învățătura sa
O grilă pe acest articol
- se stabilește întotdeauna prin înțelegerea părinților, instanța neputând interveni;
- se stabilește alternativ, câte o săptămână la fiecare părinte, dacă până la divorț copilul a locuit cu ambii;
- poate fi stabilită, în mod excepțional și numai în interesul superior al copilului, la bunici ori la alte rude sau persoane, cu consimțământul acestora.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: C
C reproduce art. 400 alin. (3) C. civ. A este greșită: art. 400 alin. (1) dă instanței de tutelă competența de a stabili locuința în lipsa înțelegerii ori când aceasta contravine interesului superior al copilului. B este greșită: art. 400 alin. (2) prevede că, dacă până la divorț copilul a locuit cu ambii părinți, instanța îi stabilește locuința la unul dintre ei.
Ce trebuie reținut pentru examen
Art. 400 alin. (1) C.civ. prevede că, în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța stabilește locuința copilului la părintele cu care locuiește în mod statornic. Legea nu instituie o preferință pentru mamă, iar dacă până la divorț copilul a locuit cu ambii părinți, alin. (2) impune stabilirea locuinței la unul dintre ei, ținând seam
Art. 400 alin. (3) C.civ. permite stabilirea locuinței copilului la bunici sau la alte rude ori persoane numai în mod excepțional, dacă este în interesul superior al copilului și cu consimțământul acestora, consimțământ care nu poate fi suplinit. Aceste persoane exercită doar supravegherea copilului și îndeplinesc actele obișnuite privind sănătatea, educația și învățătura sa, nu și drepturile cu p
A și B reflectă art. 400 alin. (1) C. civ. C este greșită: legea nu instituie o asemenea preferință.
Din aceeași instituție: Prestația compensatorie
art. 392 · art. 393 · art. 394 · art. 395 · art. 396 · art. 397 · art. 398 · art. 399 · art. 401 · art. 402 · art. 403 · art. 404