Art. 90 Cod civil
Textul legii
(1) Reședința va fi considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut
(2) În lipsă de reședință, persoana fizică este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu, iar dacă acesta nu se cunoaște, la locul unde acea persoană se găsește
O grilă pe acest articol
- este considerată că domiciliază la locul unde se găsește, iar dacă acesta nu se cunoaște, la locul ultimului domiciliu;
- este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu, iar dacă acesta nu se cunoaște, la locul unde acea persoană se găsește;
- este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu, numai dacă acesta este cunoscut.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: B
Art. 90 alin. (2) C.civ. prevede că, în lipsă de reședință, persoana fizică este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu, iar dacă acesta nu se cunoaște, la locul unde acea persoană se găsește. Ordinea prezumțiilor este deci ultimul domiciliu și abia apoi locul unde persoana se găsește, iar legea nu permite concluzia că persoana ar rămâne fără domiciliu.
Ce trebuie reținut pentru examen
Art. 90 alin. (1) C.civ.; în lipsă de reședință, persoana e considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu, iar dacă nici acesta nu se cunoaște, la locul unde se găsește (art. 90 alin. 2 C.civ.). Domiciliul este acolo unde persoana declară că își are locuința principală (art. 87 C.civ.).
Potrivit art. 90 C.civ., reședința este considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut, iar în lipsa reședinței contează ultimul domiciliu ori locul unde persoana se găsește. Varianta a treia contrazice alin. (1).
A și B reflectă art. 90 alin. (1) C. civ. C este greșită: reședința ține locul domiciliului necunoscut.
Din aceeași instituție: Domiciliul și reședința
art. 86 · art. 87 · art. 89 · art. 91 · art. 92 · art. 93 · art. 94 · art. 95 · art. 96 · art. 97