Art. 20 Cod penal
Textul legii
(1) Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârșită în stare de necesitate
(2) Este în stare de necesitate persoana care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol imediat și care nu putea fi înlăturat altfel viața, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat
O grilă pe acest articol
- orice bun al său ori al altei persoane, oricare ar fi însemnătatea acelui bun pentru cel aflat în pericol;
- un bun important al său ori al altei persoane, alături de viață, de integritatea corporală sau de sănătate, precum și un interes general ocrotit de lege;
- numai viața și sănătatea persoanei aflate în primejdie, bunurile rămânând cu totul în afara textului.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: B
art. 20 alin. (2) C.pen.: este în stare de necesitate cel care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol imediat și care nu putea fi înlăturat altfel viața, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane, un bun important al său ori al altei persoane, sau un interes general. Nu orice bun deschide starea de necesitate, ci numai unul IMPORTANT, iar bunurile nu sunt scoase din text, cum ar vrea varianta care le lasă deoparte.
Ce trebuie reținut pentru examen
Art. 20 alin. (2) C.pen. cere ca urmările faptei să NU fie vădit mai grave decât cele evitate. Cine își dă seama de disproporție nu are nici justificare, nici excesul neimputabil din art. 26 alin. (2) (rezervat celui care NU și-a dat seama); rămâne doar atenuanta legală a art. 75 alin. (1) lit. c) C.pen.
Art. 20 alin. (2) C.pen. — starea de necesitate presupune ca urmările faptei să NU fie vădit mai grave decât cele care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat; condiția nu este îndeplinită. Excesul neimputabil [art. 26 alin. (2)] ar fi operat numai dacă X NU și-ar fi dat seama, în momentul comiterii faptei, că pricinuiește urmări vădit mai grave — or, X a conștientizat disproporția. Rămâne
Speța pune în discuție proporționalitatea la starea de necesitate: art. 20 alin. (2) C.pen. cere ca urmările faptei de salvare să NU fie VĂDIT MAI GRAVE decât cele care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat — comparația se face între valorile aflate în conflict, iar INTEGRITATEA CORPORALĂ A PERSOANEI este axiologic superioară oricărui bun patrimonial: vătămarea gravă a unui om pentru salv