Art. 254 Cod procedură civilă
Textul legii
(1) Probele se propun, sub sancțiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel. Ele pot fi propuse și oral, în cazurile anume prevăzute de lege
(2) Dovezile care nu au fost propuse în condițiile alin. (1) nu vor mai putea fi cerute și încuviințate în cursul procesului, în afară de cazurile în care: 1. necesitatea probei rezultă din modificarea cererii; ... 2. nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească și partea nu o putea prevedea; ... 3. partea învederează instanței că, din motive temeinic justificate, nu a putut propune în termen probele cerute; ... 4. administrarea probei nu duce la amânarea judecății; ... 5. există acordul expres al tuturor părților
(3) În cazurile prevăzute la alin. (2) , partea adversă are dreptul la proba contrară numai asupra aceluiași aspect pentru care s-a încuviințat proba invocată
(4) În cazul amânării, pentru motivele prevăzute la alin. (2) , partea este obligată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a administra proba încuviințată: a) să depună lista martorilor în termen de 5 zile de la încuviințarea probei, când se cere proba cu martori; ... b) să depună copii certificate de pe înscrisurile invocate cu cel puțin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată, dacă s-a încuviințat proba cu înscrisuri; ... c) să depună interogatoriul în termen de 5 zile de la încuviințarea acestei probe, în cazurile în care interogatoriul trebuie comunicat, potrivit legii; ... d) să depună dovada plății cheltuielilor necesare efectuării expertizei, în termen de 5 zile de la numirea expertului sau în termenul stabilit de instanță potrivit dispozițiilor art. 331 alin. (2) , dacă s-a încuviințat proba expertizei
(5) Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc
(6) Cu toate acestea, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii
O grilă pe acest articol
- instanța de judecată poate încuviința orice probă propusă de către oricare dintre părți, chiar dacă aceasta nu duce la soluționarea procesului dedus judecății sale în cauză;
- probele se propun, sub sancțiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare, dacă legea nu dispune altfel;
- sarcina probei revine în toate cazurile reclamantului, pârâtul nefiind ținut să dovedească apărările pe care le formulează împotriva pretenției deduse judecății de acesta.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: B
B reproduce art. 254 alin. (1) C. pr. civ. A este greșită: art. 255 alin. (1) cere ca probele să fie admisibile potrivit legii și să ducă la soluționarea procesului. C este greșită: art. 249 pune sarcina probei în seama celui care face susținerea, deci și a pârâtului pentru apărările sale.
Ce trebuie reținut pentru examen
Art. 254 al. 2 pct. 1, 4 și 5 C.pr.civ.; celelalte excepții: nevoia reiese din cercetarea judecătorească și nu putea fi prevăzută, respectiv motive temeinic justificate. Partea adversă are dreptul la proba contrară numai asupra aceluiași aspect (al. 3).
art. 254 alin. (4) CPC — 5 zile de la încuviințare pentru lista martorilor (și interogatoriul, și copiile înscrisurilor). Cifra-cheie: 5!
Art. 254 alin. (1) C. proc. civ.: probele se propun, sub sancțiunea decăderii, prin cererea de chemare în judecată, respectiv prin întâmpinare. Alin. (2) enumeră excepțiile (necesitatea rezultă din modificarea cererii, nevoia reiese din cercetarea judecătorească, motive temeinic justificate, nu se amână judecata, acordul expres al părților). Alin. (6): părțile NU pot invoca în căile de atac omisiu
Din aceeași instituție: Dispoziții generale
art. 249 · art. 250 · art. 251 · art. 252 · art. 253 · art. 255 · art. 256 · art. 257 · art. 258 · art. 259 · art. 260 · art. 261