Art. 255 Cod procedură civilă
Textul legii
(1) Probele trebuie să fie admisibile potrivit legii și să ducă la soluționarea procesului
(2) Dacă un anumit fapt este de notorietate publică ori necontestat, instanța va putea decide, ținând seama de circumstanțele cauzei, că nu mai este necesară dovedirea lui
(3) Uzanțele, regulile deontologice și practicile statornicite între părți trebuie probate, în condițiile legii, de către cel care le invocă. Regulamentele și reglementările locale trebuie dovedite de către cel care le invocă numai la cererea instanței
(4) La cererea instanței, autoritățile competente sunt obligate să îi comunice, în termenul stabilit, toate informațiile, înscrisurile ori reglementările solicitate
O grilă pe acest articol
- dacă un fapt este de notorietate publică ori necontestat, instanța poate socoti, ținând seama de împrejurări, că nu mai este trebuincioasă dovedirea lui, iar uzanțele, regulile deontologice și practicile statornicite între părți se dovedesc de cel care le invocă;
- faptele notorii se dovedesc întotdeauna prin înscrisuri, dovada lor neputând fi făcută prin martori ori prin prezumții, iar instanța neputându-le socoti cunoscute;
- uzanțele se cunosc din oficiu de instanță, ca și legea, și nu se dovedesc de partea care le invocă.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: A
Art. 255 alin. (2) și (3) C. proc. civ.: faptul notoriu ori necontestat poate fi scutit de dovadă; uzanțele, regulile deontologice și practicile dintre părți se probează de cel care le invocă; regulamentele și reglementările locale — numai la cererea instanței.
Ce trebuie reținut pentru examen
art. 255 CPC — faptul notoriu ori necontestat: instanța POATE scuti de dovadă, după circumstanțe. Uzanțele însă se probează de cel ce le invocă!
Art. 255 alin. (1) C. proc. civ.: probele trebuie să fie admisibile potrivit legii și să ducă la soluționarea procesului. Alin. (2): faptul notoriu ori necontestat poate fi scutit de dovadă. Alin. (3): uzanțele, regulile deontologice și practicile statornicite între părți trebuie probate de cel care le invocă — nu sunt cunoscute din oficiu.
A este corectă: art. 255 alin. (1) și (2) C. proc. civ. B suprimă controlul instanței asupra pertinenței și concludenței probei. C neagă posibilitatea recunoscută instanței de a considera dovedit un fapt notoriu ori necontestat.
Din aceeași instituție: Dispoziții generale
art. 249 · art. 250 · art. 251 · art. 252 · art. 253 · art. 254 · art. 256 · art. 257 · art. 258 · art. 259 · art. 260 · art. 261