Art. 269 Cod procedură civilă
Textul legii
(1) Înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma și condițiile stabilite de lege. Autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului
(2) Este, de asemenea, autentic orice alt înscris emis de către o autoritate publică și căruia legea îi conferă acest caracter
O grilă pe acest articol
- doar semnătura și data înscrisului, celelalte mențiuni nefiind acoperite de autentificarea făcută de notar;
- doar identitatea părților și consimțământul exprimat de acestea la încheierea actului lor autentic notarial;
- identitatea părților, consimțământul, semnătura și data înscrisului astfel autentificat.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: C
Art. 269 alin. (1) C. proc. civ.: înscrisul autentic este cel întocmit sau primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public ori de altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma și condițiile stabilite de lege, iar autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, la exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, la semnătura acestora și la data înscrisului. C le cuprinde pe toate; A și B lasă deoparte o parte dintre ele.
Ce trebuie reținut pentru examen
Art. 269 C. proc. civ.: înscrisul autentic este cel întocmit sau primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de altă persoană învestită de stat cu autoritate publică [alin. (1)]; autenticitatea privește identitatea părților, consimțământul, semnătura și data; este autentic și orice alt înscris emis de o autoritate publică căruia legea îi conferă acest caracter [alin. (2)]
Potrivit art. 269 CPC, înscrisul autentic este cel autentificat de o autoritate publică, notar ori altă persoană învestită de stat. Varianta a treia contrazice alin. (1).
C este corectă: art. 269 alin. (1) și (2) C. proc. civ. A descrie înscrisul sub semnătură privată. B restrânge sfera la o singură categorie de agenți instrumentatori, deși legea o extinde la orice persoană învestită de stat cu autoritate publică.