Art. 435 Cod procedură civilă
Textul legii
(1) Hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părți și succesorii acestora
(2) Hotărârea este opozabilă oricărei terțe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condițiile legii, dovada contrară
O grilă pe acest articol
- obligatorie erga omnes, ca și între părți;
- lipsită de orice efect;
- opozabilă, cât timp terțul nu face dovada contrară.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: C
Art. 435 C. proc. civ. arată că hotărârea judecătorească este obligatorie între părți și succesorii lor, iar față de terți este numai opozabilă — ei trebuie să o respecte ca stare de fapt juridică, dar se pot apăra făcând dovada contrară. Varianta A este greșită fiindcă puterea obligatorie nu se întinde asupra celor care nu au fost în proces și nu s-au putut apăra. Varianta B nu poate fi primită pentru că o hotărâre lipsită de orice efect față de terți ar putea fi nesocotită de oricine; opozabilitatea stă tocmai la mijloc între aceste două margini.
Ce trebuie reținut pentru examen
Art. 435 alin. (1) și (2) C. proc. civ.: obligativitatea — între părți și succesori; opozabilitatea față de terți — până la dovada contrară făcută în condițiile legii.
Potrivit art. 435 CPC, hotărârea este obligatorie între părți și succesori și opozabilă terților până la proba contrară. Varianta a treia contrazice alin. (1).
A este corectă: art. 435 alin. (1) C. proc. civ. B este corectă: art. 435 alin. (2) C. proc. civ. C este greșită: confundă obligativitatea (care operează numai între părți și succesori) cu opozabilitatea față de terți, care este relativă — terțul poate face, în condițiile legii, dovada contrară; distincția dintre cele două noțiuni este chiar miza art. 435.