Art. 218 Cod procedură penală
Textul legii
(1) Arestul la domiciliu se dispune de către judecătorul de drepturi și libertăți, de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanța de judecată, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 223 și luarea acestei măsuri este necesară și suficientă pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute la art. 202 alin. (1)
(2) Aprecierea îndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. (1) se face ținându-se seama de gradul de pericol al infracțiunii, de scopul măsurii, de sănătatea, vârsta, situația familială și alte împrejurări privind persoana față de care se ia măsura
(3) Măsura nu poate fi dispusă cu privire la inculpatul față de care există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit o infracțiune asupra unui membru de familie cu care acesta locuiește, cu privire la inculpatul care locuiește cu persoanele prevăzute la art. 221 alin. (2) lit. b) ori cu privire la persoana cercetată sau condamnată pentru infracțiunea de evadare. din
(4) Persoanei față de care s-a dispus măsura arestului la domiciliu i se comunică, sub semnătură, în scris, drepturile prevăzute la art. 83 , dreptul prevăzut la art. 210 alin. (1) și (2) , dreptul de acces la asistență medicală de urgență, dreptul de a contesta măsura și dreptul de a solicita revocarea sau înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă, iar în cazul în care persoana nu poate ori refuză să semneze, se va încheia un proces-verbal*).
O grilă pe acest articol
- inculpatul aflat în stare de recidivă postcondamnatorie ori postexecutorie, starea de recidivă împiedicând luarea măsurii arestului la domiciliu;
- inculpatul cercetat ori condamnat anterior pentru infracțiunea de evadare, ca și cel care a săvârșit fapta asupra unui membru de familie cu care locuiește;
- inculpatul care nu are domiciliul stabil în România, lipsa unei locuințe împiedicând luarea acestei măsuri preventive.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: B
B: art. 218 C. proc. pen. oprește arestul la domiciliu față de inculpatul cercetat ori condamnat anterior pentru infracțiunea de evadare, alături de cel bănuit că a săvârșit o infracțiune asupra unui membru de familie cu care locuiește. A este greșită: starea de recidivă nu împiedică prin ea însăși luarea măsurii. C este greșită: lipsa unui domiciliu stabil nu figurează între opreliștile arătate de lege.
Ce trebuie reținut pentru examen
Art. 218 alin. (1) C.proc.pen. condiționează arestul la domiciliu de îndeplinirea condițiilor art. 223 și de caracterul necesar și suficient al măsurii, fără a institui vreun prag de pedeapsă propriu; în cazurile art. 223 alin. (1) lit. a)-d), măsura poate fi luată și pentru o infracțiune pedepsită cu închisoarea alternativ cu amenda. Prima variantă transferă greșit condiția pedepsei de 5 ani, car
Art. 218 alin. (3) C.proc.pen. — arestul la domiciliu nu poate fi dispus cu privire la inculpatul față de care există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit o infracțiune asupra unui membru de familie cu care locuiește, cu privire la cel care locuiește cu persoanele protejate prin ordinul de protecție și nici cu privire la persoana cercetată sau condamnată pentru infracțiunea de evadare. A doua vari
A și B reproduc art. 218 alin. (2) și (3) C. proc. pen. C este greșită: condamnarea definitivă anterioară pentru evadare împiedică dispunerea arestului la domiciliu, potrivit aceluiași text. Instituția corespunde subiectului 90 din grila INM din 6 octombrie 2024.