Art. 221 Cod procedură penală
Textul legii
(1) Măsura arestului la domiciliu constă în obligația impusă inculpatului, pe o perioadă determinată, de a nu părăsi imobilul unde locuiește, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza și de a se supune unor restricții stabilite de acesta
(2) Pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are următoarele obligații: a) să se prezinte în fața organului de urmărire penală, a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat; ... b) să nu comunice cu persoana vătămată sau membrii de familie ai acesteia, cu alți participanți la comiterea infracțiunii, cu martorii ori experții, precum și cu alte persoane stabilite de organul judiciar. a alin. (2)
(3) Judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată poate dispune ca pe durata arestului la domiciliu inculpatul să poarte permanent un dispozitiv electronic de supraveghere și/sau să respecte una sau mai multe dintre obligațiile prevăzute la art. 215 alin. (2) lit. d)-k) . Prevederile art. 215 alin. (8) , (8^1) și (9) se aplică în mod corespunzător. din
(4) În cuprinsul încheierii prin care se dispune măsura sunt prevăzute în mod expres obligațiile pe care inculpatul trebuie să le respecte și i se atrage atenția că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive
(5) Pe durata măsurii, inculpatul poate părăsi imobilul prevăzut la alin. (1) pentru prezentarea în fața organelor judiciare, la chemarea acestora
(6) La cererea scrisă și motivată a inculpatului, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, prin încheiere, îi poate permite acestuia părăsirea imobilului pentru prezentarea la locul de muncă, la cursuri de învățământ sau de pregătire profesională ori la alte activități similare sau pentru procurarea mijloacelor esențiale de existență, precum și în alte situații temeinic justificate, pentru o perioadă determinată de timp, dacă acest lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale inculpatului
(6^1) În situația prevăzută la alin. (6) , în încheiere se va indica în mod expres perioada de timp, precum și, după caz, locul de muncă, instituția de învățământ, unitatea sanitară sau alt loc în care s-a aprobat deplasarea inculpatului
(7) În cazuri urgente, pentru motive întemeiate, inculpatul poate părăsi imobilul, fără permisiunea judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată, pe durata de timp strict necesară, informând imediat despre aceasta instituția, organul sau autoritatea desemnată cu supravegherea sa și organul judiciar care a luat măsura arestului la domiciliu ori în fața căruia se află cauza.
(8) Copia încheierii judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată prin care s-a luat măsura arestului la domiciliu se comunică, de îndată, inculpatului și instituției, organului sau autorității desemnate cu supravegherea sa, organului de poliție în a cărei circumscripție locuiește acesta, serviciului public comunitar de evidență a persoanelor și organelor de frontieră
(9) Instituția, organul sau autoritatea desemnate de organul judiciar care a dispus arestul la domiciliu verifică periodic respectarea măsurii și a obligațiilor de către inculpat, iar în cazul în care constată încălcări ale acestora, sesizează de îndată procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanța de judecată, în cursul judecății
(10) Pentru supravegherea respectării măsurii arestului la domiciliu sau a obligațiilor impuse inculpatului pe durata acesteia, organul de poliție poate pătrunde în imobilul unde se execută măsura, fără învoirea inculpatului sau a persoanelor care locuiesc împreună cu acesta
(11) În cazul în care inculpatul încalcă cu rea-credință măsura arestului la domiciliu sau obligațiile care îi revin ori există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară ori instanța de judecată, la cererea motivată a procurorului sau din oficiu, poate dispune înlocuirea arestului la domiciliu cu măsura arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege
(12) Atunci când, cu rea-credință, inculpatul încalcă obligația de a nu părăsi imobilul ori nu respectă itinerarul sau condițiile de deplasare, stabilite potrivit legii, organul de supraveghere are dreptul de a-l prinde pe inculpat și de a-l prezenta de îndată procurorului, în cursul urmăririi penale, judecătorului de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanței de judecată, în cursul judecății, pentru a proceda potrivit alin. (11)
O grilă pe acest articol
- obligatoriu, prin însuși efectul legii, oricare ar fi împrejurările cauzei și persoana inculpatului judecat;
- dacă judecătorul ori instanța dispune aceasta, purtarea fiind o putință a lor, iar nu o urmare a legii;
- numai la cererea anume a procurorului, judecătorul neputând-o dispune din oficiu în lipsa acelei cereri.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: B
B reproduce art. 221 alin. (3) C. proc. pen.: judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară ori instanța poate dispune ca, pe durata arestului la domiciliu, inculpatul să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere. Fiind o putință, iar nu o îndatorire, A este greșită: legea nu o impune de la sine. C este greșită: măsura nu atârnă de cererea procurorului. Se pot adăuga și obligațiile de la art. 215 alin. (2).
Ce trebuie reținut pentru examen
A reproduce art. 221 alin. (1) C. proc. pen., iar C art. 221 C. proc. pen. privind sancțiunea încălcării cu rea-credință. B este greșită — la subiectul 90 din grila INM din 6 octombrie 2024, varianta privind interdicția înlocuirii în primele 60 de zile după sesizarea instanței a fost considerată falsă, o asemenea restricție nefiind prevăzută de lege.
B exprimă motivul pentru care, la subiectul 100 din grila INM din 28 septembrie 2025, varianta potrivit căreia încheierea ar reprezenta actul în temeiul căruia se emite mandatul de arestare a fost considerată falsă. C reproduce conținutul măsurii (art. 221 C. proc. pen.). A este greșită pentru motivul de la litera B.
C este corectă: art. 221 alin. (1) și (2) lit. a) și b) C. proc. pen. A suprimă posibilitatea permisiunii organului judiciar. B contrazice alin. (6), care permite înlocuirea cu arestarea preventivă atunci când inculpatul încalcă cu rea-credință măsura ori obligațiile.