Art. 403 Cod procedură penală
Textul legii
(1) Expunerea trebuie să cuprindă: a) datele privind identitatea părților; ... b) descrierea faptei ce face obiectul trimiterii în judecată, cu arătarea timpului și locului unde a fost săvârșită, precum și încadrarea juridică dată acesteia prin actul de sesizare; ... c) motivarea soluției cu privire la latura penală, prin analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei și a celor care au fost înlăturate, și motivarea soluției cu privire la latura civilă a cauzei, precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția dată în cauză; ... d) arătarea temeiurilor de drept care justifică soluțiile date în cauză
(2) În caz de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, expunerea trebuie să cuprindă fiecare faptă reținută de instanță în sarcina inculpatului, forma și gradul de vinovăție, circumstanțele agravante sau atenuante, starea de recidivă, timpul ce se deduce din pedeapsa pronunțată, respectiv timpul care se va deduce din pedeapsa stabilită în caz de anulare sau revocare a renunțării la aplicarea pedepsei ori a amânării aplicării pedepsei, precum și actele din care rezultă perioada ce urmează a fi dedusă.
(3) Dacă instanța reține în sarcina inculpatului numai o parte dintre faptele ce formează obiectul trimiterii în judecată, se va arăta în hotărâre pentru care anume fapte s-a pronunțat condamnarea ori, după caz, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei și pentru care anume fapte, încetarea procesului penal sau achitarea.
(4) În cazul renunțării la aplicarea pedepsei și al amânării aplicării pedepsei, precum și în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, se vor prezenta în hotărâre motivele care au determinat renunțarea sau amânarea ori, după caz, suspendarea și se vor arăta consecințele la care persoana față de care s-au dispus aceste soluții se expune dacă va mai comite infracțiuni sau, după caz, dacă nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
O grilă pe acest articol
- motivarea soluției cu privire la latura penală, prin analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționare și a celor înlăturate, motivarea soluției în latura civilă și temeiurile de drept;
- doar descrierea faptei și încadrarea ei juridică, motivarea propriu-zisă fiind cuprinsă în dispozitivul hotărârii pronunțate în acea cauză, potrivit voinței legiuitorului de simplificare a redactării;
- opiniile exprimate de fiecare membru al completului în cursul deliberării asupra cauzei deduse judecății, cu arătarea amănunțită a modului în care s-a format majoritatea în acel complet de judecată.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: A
Potrivit art. 403 alin. (1) C.proc.pen., expunerea cuprinde: datele privind identitatea părților; descrierea faptei ce face obiectul trimiterii în judecată, cu arătarea timpului și locului săvârșirii și încadrarea juridică dată prin actul de sesizare; motivarea soluției cu privire la latura penală, prin analiza probelor care au servit ca temei și a celor înlăturate, și motivarea soluției în latura civilă; arătarea temeiurilor de drept care justifică soluțiile date în cauză. Opiniile de la deliberare rămân secrete, doar opinia separată se motivează.
Ce trebuie reținut pentru examen
art. 403 alin. (2) CPP — la condamnare, EXPUNEREA arată fiecare faptă, vinovăția, circumstanțele, recidiva și timpul DEDUS din pedeapsă; cheltuielile țin de dispozitiv.
Art. 403 alin. (3) C.proc.pen. prevede că, dacă instanța reține în sarcina inculpatului numai o parte dintre faptele ce formează obiectul trimiterii în judecată, se va arăta în hotărâre pentru care anume fapte s-a pronunțat condamnarea ori, după caz, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei și pentru care anume fapte, încetarea procesului penal sau achitarea. Instanța trebu
Art. 403 alin. (2) C.proc.pen. Enumerarea e mai bogată decât cea de la alin. (1), pentru că o soluție de condamnare atinge nemijlocit libertatea omului și trebuie să se poată verifica pas cu pas. Tot aici intră timpul ce se deduce din pedeapsă și actele din care rezultă perioada dedusă. Aceleași cerințe se aplică la renunțarea la aplicarea pedepsei și la amânarea aplicării pedepsei.
Din aceeași instituție: Deliberarea și hotărârea instanței
art. 395 · art. 396 · art. 397 · art. 398 · art. 399 · art. 400 · art. 401 · art. 402 · art. 404 · art. 405 · art. 406 · art. 407