Art. 1641 Cod civil
Textul legii
În cazul pieirii totale sau înstrăinării bunului supus restituirii, debitorul obligației de restituire este ținut să plătească valoarea bunului, considerată fie la momentul primirii sale, fie la acela al pierderii ori al înstrăinării, în funcție de cea mai mică dintre aceste valori. Dacă debitorul este de rea-credință ori obligația de restituire provine din culpa sa, atunci restituirea se face în funcție de valoarea cea mai mare
O grilă pe acest articol
- presupune aprecierea valorii prestațiilor la momentul introducerii acțiunii în restituire, iar nu la acela al primirii lor de către debitorul obligației de restituire;
- se face, în cazul înstrăinării bunului de către debitorul de bună-credință, la valoarea cea mai mică dintre cea de la primire și cea de la înstrăinare;
- se face la valoarea cea mai mică și atunci când debitorul obligației de restituire este de rea-credință ori când cauza restituirii îi este imputabilă lui.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: B
B reproduce art. 1.641 teza I C. civ. A este greșită: art. 1.640 alin. (2) apreciază valoarea prestațiilor la momentul în care debitorul a primit ceea ce trebuie să restituie. C este greșită: art. 1.641 teza a II-a prevede că, dacă debitorul este de rea-credință ori restituirea provine din culpa sa, se ia în calcul valoarea cea mai mare.
Ce trebuie reținut pentru examen
Art. 1641 C.civ. prevede că, în cazul pieirii totale sau înstrăinării bunului supus restituirii, debitorul obligației de restituire este ținut să plătească valoarea bunului, considerată fie la momentul primirii sale, fie la acela al pierderii ori al înstrăinării, în funcție de cea mai mică dintre aceste valori; dacă debitorul este de rea-credință ori obligația de restituire provine din culpa sa, r
Art. 1.641 C. civ. dă regula valorii celei mai mici dintre cea de la primire și cea de la înstrăinare, însă teza a doua o răstoarnă pentru debitorul de rea-credință ori din a cărui culpă vine restituirea: acesta datorează valoarea cea mai mare. A este greșită fiindcă prețul efectiv încasat nu este criteriul textului. B este greșită pentru că aplică regula celui de bună-credință tocmai unde legea o
Potrivit art. 1.641 C. civ., în cazul înstrăinării bunului supus restituirii, debitorul de rea-credință ori a cărui obligație de restituire provine din culpa sa datorează valoarea bunului la momentul primirii ori la cel al înstrăinării, în funcție de cea mai mare valoare; debitorul de bună-credință datorează, potrivit art. 1.640-1.641 C. civ., doar valoarea de la momentul primirii sau prețul primi
Din aceeași instituție: Modalitățile de restituire
art. 1640 · art. 1642 · art. 1643 · art. 1644 · art. 1645 · art. 1646 · art. 1647