Art. 1642 Cod civil
Textul legii
Dacă bunul supus restituirii a pierit fortuit, debitorul obligației de restituire este liberat de această obligație, însă el trebuie să cedeze creditorului, după caz, fie indemnizația încasată pentru această pieire, fie, atunci când nu a încasat-o încă, dreptul de a primi această indemnizație. Dacă debitorul este de rea-credință ori obligația de restituire provine din culpa sa, el nu este liberat de restituire decât dacă dovedește că bunul ar fi pierit și în cazul în care, la data pieirii, ar fi fost deja predat creditorului
O grilă pe acest articol
- îl liberează și pe debitorul de rea-credință, fără nicio condiție suplimentară;
- obligă la indemnizarea creditorului chiar dacă pierderea parțială rezultă din folosința normală a bunului care este supus restituirii;
- îl liberează pe debitorul de bună-credință, care trebuie însă să cedeze creditorului indemnizația încasată ori dreptul de a o primi.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: C
C reproduce art. 1.642 teza I C. civ. A este greșită: debitorul de rea-credință nu este liberat decât dacă dovedește că bunul ar fi pierit și dacă ar fi fost deja predat creditorului la data pieirii. B este greșită: art. 1.643 alin. (1) exclude indemnizarea când pierderea rezultă din folosința normală a bunului sau dintr-o împrejurare neimputabilă debitorului.
Ce trebuie reținut pentru examen
Art. 1642 C.civ. prevede că, dacă bunul supus restituirii a pierit fortuit, debitorul obligației de restituire este liberat, însă trebuie să cedeze creditorului, după caz, fie indemnizația încasată pentru această pieire, fie dreptul de a primi această indemnizație; dacă este de rea-credință ori obligația de restituire provine din culpa sa, el nu este liberat decât dacă dovedește că bunul ar fi pie
Art. 1.642 teza a II-a C. civ. nu îl liberează pe debitorul de rea-credință prin pieirea fortuită decât dacă dovedește că bunul ar fi pierit și dacă la data pieirii fusese deja predat creditorului. A este greșită fiindcă cedarea indemnizației este regula pentru cel de bună-credință din teza întâi. B este greșită pentru că suprimă orice dovadă, deși textul o cere anume de la cel de rea-credință.
C reproduce art. 1.642 teza a doua C. civ. B este greșită: cedarea indemnizației îl liberează pe debitorul de bună-credință. A este greșită: același text îi îngăduie și celui de rea-credință dovada acolo arătată.
Din aceeași instituție: Modalitățile de restituire
art. 1640 · art. 1641 · art. 1643 · art. 1644 · art. 1645 · art. 1646 · art. 1647