Art. 30 Cod penal
Textul legii
(1) Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații ori împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei
(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și faptelor săvârșite din culpă pe care legea penală le pedepsește, numai dacă necunoașterea stării, situației ori împrejurării respective nu este ea însăși rezultatul culpei
(3) Nu constituie circumstanță agravantă sau element circumstanțial agravant starea, situația ori împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o în momentul săvârșirii infracțiunii
(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică în mod corespunzător și în cazul necunoașterii unei dispoziții legale extrapenale
(5) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârșită ca urmare a necunoașterii sau cunoașterii greșite a caracterului ilicit al acesteia din cauza unei împrejurări care nu putea fi în niciun fel evitată
O grilă pe acest articol
- necunoașterea stării, situației ori împrejurării nu este ea însăși rezultatul culpei făptuitorului însuși;
- împrejurarea care a determinat necunoașterea nu putea fi în niciun fel evitată de făptuitor la acel moment;
- fapta este incriminată de lege deopotrivă în forma intenționată și în cea săvârșită din culpă de autor.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: A
Art. 30 alin. (2) C. pen.: dispozițiile alin. (1) se aplică și faptelor săvârșite din culpă pe care legea penală le pedepsește, însă numai dacă necunoașterea stării, situației ori împrejurării nu este ea însăși rezultatul culpei. B este greșită: cerința ca împrejurarea să nu fi putut fi în niciun fel evitată privește, potrivit alin. (5), eroarea asupra caracterului ilicit. C este greșită: incriminarea faptei și în forma intenționată nu are legătură cu efectul erorii.
Ce trebuie reținut pentru examen
Art. 30 alin. (4) C.pen.: regulile erorii asupra stărilor și împrejurărilor de fapt se aplică în mod corespunzător și necunoașterii unei dispoziții legale EXTRAPENALE. Doar eroarea asupra normei PENALE (caracterul ilicit) cere invincibilitate — art. 30 alin. (5). Confuzia celor două alineate este capcana standard.
Art. 30 alin. (5) C.pen.: nu este imputabilă fapta săvârșită ca urmare a necunoașterii sau cunoașterii greșite a caracterului ilicit, din cauza unei împrejurări care nu putea fi ÎN NICIUN FEL evitată (eroare invincibilă de drept penal). Eroarea vincibilă asupra normei penale lasă răspunderea intactă — buna-credință nu este suficientă.
Art. 30 alin. (1) C.pen. — B nu cunoștea împrejurarea că bunul aparține altuia, esențială pentru caracterul penal al furtului, astfel că eroarea îi înlătură vinovăția. A, care a provocat și exploatat cu intenție această eroare, răspunde în condițiile PARTICIPAȚIEI IMPROPRII [art. 52 alin. (3) C.pen.]: determinarea, cu intenție, la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o persoană
Din aceeași instituție: Cauzele de neimputabilitate
art. 23 · art. 24 · art. 25 · art. 26 · art. 27 · art. 28 · art. 29 · art. 31