Art. 23 Cod penal
Textul legii
(1) Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă a fost comisă în condițiile vreuneia dintre cauzele de neimputabilitate
(2) Efectul cauzelor de neimputabilitate nu se extinde asupra participanților, cu excepția cazului fortuit
O grilă pe acest articol
- acestea se extind asupra tuturor participanților la săvârșirea faptei;
- acestea nu se extind asupra participanților în niciun caz, fiind strict personale;
- acestea nu se extind asupra participanților, cu excepția cazului fortuit.
Vezi răspunsul și explicația
Răspuns: C
C este corectă: art. 23 alin. (2) C. pen. A confundă neimputabilitatea cu cauzele justificative, ale căror efecte se extind, potrivit art. 18 alin. (2), asupra participanților. B absolutizează caracterul personal, deși cazul fortuit înlătură însăși legătura de cauzalitate subiectivă pentru toți.
Ce trebuie reținut pentru examen
Art. 23 alin. (2) C.pen.: efectul cauzelor de neimputabilitate nu se extinde asupra participanților, CU EXCEPȚIA cazului fortuit. Imprevizibilitatea împrejurării este obiectivă și generală, deci profită tuturor — de aici regimul derogatoriu, unic între cauzele de neimputabilitate.
art. 23 CP — nu constituie infracțiune (lipsește imputabilitatea), dar rămâne faptă prevăzută de legea penală → se pot lua măsuri de siguranță. Nu confunda cu simpla cauză de nepedepsire!
Art. 23 C. pen.: fapta comisă în condițiile unei cauze de neimputabilitate (constrângerea fizică, constrângerea morală, excesul neimputabil, minoritatea făptuitorului, iresponsabilitatea, intoxicația, eroarea, cazul fortuit) nu constituie infracțiune, iar efectul acestor cauze nu se extinde asupra participanților, cu excepția cazului fortuit. Desistarea este o cauză de nepedepsire (art. 34), iar e
Din aceeași instituție: Cauzele de neimputabilitate
art. 24 · art. 25 · art. 26 · art. 27 · art. 28 · art. 29 · art. 30 · art. 31